Harul de a sculpta chipuri de păsări, de oameni şi sfinţi, în rădăcinile şi crengile pădurilor Munţilor Apuseni, doar de el ştiute şi căutate, binecuvântând formele frumosului lumesc prin stăruitoarele distinsele mâini, şlefuind, dăltuind, intuind o unicitate neştiută oamenilor, Mircea Popa, din satul Fânţe, a ajuns cunoscut nouă, țării şi locului.

 

Fără pretenţii, a onorat generaţiile elevilor şcolilor bihorene prezentându-şi exponatele inedite în expoziţii personale ori completând activităţi culturale şi educative parcă uitate ale Asociaţiei Morăriţa, al cărei stindard, rămâne astăzi. A expus prima oară la Cercul Militar Oradea (pregătind exponatele vreme de douăzeci de ani!), Casa de cultură a Municipiului Oradea, Târgul Meşterilor Populari, Muzeul Beiuş, Casa de cultură Miron Pompiliu Ştei etc. Elevii din Popeşti, Suplacu de Barcău, Marghita, Oradea, Beiuş, Ştei, Fânaţe, ascultând simplitatea geniului dăruit de Dumnezeu, erau convinşi ascultându-l, să pună mâna pe cuţit şi daltă, să modeleze, să caute prin păduri crengi şi rădăcini, să sculpteze, să caute frumosul şi arta…

Mesajul artistic al lucrărilor sculpturilor lui, încărcate de motive primordiale (Adam şi Eva, Pomul Vieţii, Sicriul fantastic), istorice (Avram Iancu - pistolul în mână şi fluierul la brâu - zice descrierea poetului Alexandru Sfârlea într-un articol al cotidianului Crişana, Ştefan cel Mare şi Sfânt, Tăietorii de lemne, Meliţa) crucile de binecuvântare şi chivotul Bisericii satului său (scara 1:500!) pe care a slujit-o ani de zile, cu permanenţă şi tradiţie „din tată în fiu”, până la ceasul bolii, ani de zile…

În evoluţia literară a neamului, poetul nostru George Coşbuc ne-a spus:

„Sunt suflet în sufletul neamului meu

Şi-i cânt bucuria şi-amarul”.

Astăzi, cuţitul şi dăltiţa sculptorului Lae de la Moară, alături de lucrările realizate, aşezate pe stelajele ţărăneşti ale casei lui, rămân spre aducere aminte familiei, tuturor celor care l-au ştiut ori, auzind despre el, s-au minunat… Sunt adâncimile şi înţelesurile artei populare româneşti orişiunde ar fi ea, exprimate prin anonimii crengilor şi rădăcinilor sufletului nostru, aleşi de bunul Dumnezeu!

Te rugăm, Doamne, la ceasul despărţirii acestor lumi, aşează-l alături de Drepţii şi Sfinţii Tăi!

Pr. Tiberiu MORARU, Parohia Orvişele