Da. Of, da! Mă declar fără rușine o victimă a acestui sistem intrat demult în putrefacție. Locuiesc de o viață într-o locuință proprietate de stat. Părinții mei, Dumnezeu să îi odihnească în pace, au vrut mereu să cumpere locuința şi tot mereu tata era trimis la plimbare: "nu avem bază de calcul"... (?!) Tatăl meu, înainte de a muri, împreună cu mama mi-au dat mie dreptul de cumpărare şi banca chiar îmi dăduse toţi banii. Pe vremea aceea eram inspector la mass-media în Primărie. M-au purtat de la o ușă la alta. Banca a sunat Primaria, iar Primăria, o instituție „în slujba cetățeanului’, a spus „Nu”. Nu vreau nici să îmi amintesc numele acelui individ de la AIO, care a avut nerușinarea să îmi spună: „Nu, Genoveva, noi vrem bani gheață”. Şi uite asa, răpusă de sistem, îmi tot vine să îmi plâng de milă. Şi nu vreau să îmi amintesc nici limbajul unui alt funcţionar AIO, care a spus răspicat: „Doamnă, pe mine de problema dumitale mă doare drept în... „. Doamne, ce limbaj de intelectual pe un funcţionar AIO. Sincer? Mi-e milă de mine, dar mi-e şi mai milă de toți cei care ajung în situații disperate din cauza statului român care atât de mult ne protejează.

Am la dosar cam o tonă şi ceva de documente care toate atestă faptul că eu chiar sunt cu legea în mână şi pot liniștită aştepta să mor de mână cu ea. La noi ce funcționează e doar legea junglei, ceea ce deja a fost pe deplin demonstrat. Părinții mei erau divorțaţi şi dintr-un apartament cu patru camere făcuseră unul cu trei şi o garsonieră. Tata s-a stins, dar nu a apucat sa se răcească bine în groapă că au şi început să curgă val-vârtej amenințările prin poștă (atunci era hârtie): părăsiți locuința. Spațiu excedentar. Spaţiu excedentar? Păi, fraților, casa asta a primit-o tata de la Ceausescu, Dumnezeu şi pe el să îl ierte! Cine are curaj să spună că îl regretă? Eu da! Primăria Oradea dorește memorii, sesizări. La cine? Poate la Dumnezeu. Că ale mele sigur vor rătăci invariabil tot printre hârţoage. Mi se impută spațiu excedentar, când feciorul meu e doar plecat la facultate. Am aşteptat prelungirea contractului mai bine de o lună, şi dacă amenințările ştiau să curgă la momentul respectiv, ei acum liniște mormântală. Chiar nu am avut plăcerea să fiu anunțată nici telefonic, şi nici prin hârţoage că trebuie să scot din buzunar 2.265 RON, sumă care depășește leafa mea, şi mi s-a mărit şi chiria de mai bine de patru ori. Deci surpriză! Asta așa ca să îmi tihnească şi mie inainte de concediu.

Memorii? Sesizări? Ce-s alea? Când toată ziua se dau apartamente în mod dubios, iar pe mine cu legea în mână mă desființaţi. Mă puneți să fac cerere pentru o locuință mai mică și ca și cind nu ar fi de ajuns mă puneți să caut eu o locuinţă la schimb? Aș glumi şi eu, dar asta mi se pare o glumă absolut neroadă, ca să spun aşa. Numai laude pentru un oraș european, domnule primar, dar unde este protecția Cetățeanului? În lumea celor care nu cuvântă? Îmi tăiați respirația? Nu îmi daţi timp nici să vând ce am prin casă, să mă descotorosesc de amintirile de-o viață doar pentru că dumneavoastră, acum, aveți puterea în mână?

Memoriul meu este acesta. EU CER: timp să plec şi de voi să nu mai aud niciodată. Iar dacă memoriul meu va fi respins ne vom vedea cu drag la Strasbourg. Tot conform Legii.

O să închei prin a vă mulțumi anticipat pentru umanitate, domnule primar, pentru că, vedeți dumneavoastră... casa ca şi casa, dar avem rugamintea, noi, nenorociţii de români care nu furăm toată ziua, nu ne obligați să părăsim țara noastră românească pe care cu toții, nu-i așa, atât de mult o iubim... Pentru că, la urma urmei, suntem noi, poporul român, forța de care domnia voastră aveți nevoie şi care vă susține. Nu-i așa?!

Genoveva Maria Sim