Dacă ar trebui să îmi povestesc viaţa şi trăirea, aş începe cu primul licăr de lumină pe care mi l-a dat Dumnezeu la venirea mea pe lume şi care, sunt sigură, a poposit doar pentru o clipă în fericirea fiinţei mele, s-a oglindit în viaţa mea abia începută, apoi a urcat spre cer, sălăşluindu-se pe o stea din apropierea luceafărului, iar de acolo îmi dă puterea de a sorbi cu nesaţ în fiecare clipă, strop cu strop, licoarea fericirii şi-mi luminează cărările vieţii cu lumina blândă şi magică, izvorâtă din astrul ceresc, licăr pe care eu îl numesc noroc, iar steaua care a răsărit doar pentru mine pe infinita boltă cerească este "Steaua mea cea norocoasă". Eu mi-am mărginit cărările vieţii cu triluri de cântec, care mă însoţesc în orice clipă a arderii mele sufleteşti. Locul în care am văzut lumina zilei este plin de lumină şi binecuvântare cerească, iar satul poartă numele unui Crai moţ: Avram Iancu. Părinţii mei, regii sufletului meu, Raveica şi Aurel, purtători de nume neaoşe româneşti, m-au crescut în dragoste şi frică de Dumnezeu. "Nu există cântec care să nu-mi placă, pentru că doar cei aleşi posedă această putere şi har divin de a alina durerea sufletească a omului, cu fascinaţia cântecului. Când eram copilă în universul casei părinteşti, nu vedeam în mine viitoarea slujitoare a cântecului românesc. În timp, s-a aprins scânteia numită dorinţă. Acum pot spune cu mare satisfacţie că noi trăim din Harul lui Dumnezeu, fiind privilegiaţi că ne putem exprima prin cântec." - Şi, totuşi, dorinţa ta a luat amploare, astfel încât astăzi eşti un nume sonor în folclorul românesc. - De-a lungul timpului, şi cântecul evoluează odată cu civilizaţia în care trăim, gusturile publicului sunt în perpetuă schimbare, împulsionându-i pe cei care cântă, pe noi, slujitorii cântecului românesc, să păstrăm filonul autentic şi o spun cu toată responsabilitatea că noi suntem de fapt exponenţii filosofiei şi gândirii sănatoase a românului şi fiind în contact direct şi permanent cu arta, sigur că devenim în timp mai întelepţi şi creăm cântece pe care le filtrăm prin sita sufletului şi personalitaţii noastre. - Pentru a-ţi continua ideea, cum ai defini interpreţii de cântec popular? - Noi suntem verigile lungului lanţ al evoluţiei omului, suntem nişte veşnici concurenţi pe scenă şi în viaţă. Sensibilitatea publicului la tot ceea ce spunem în vers şi cântare, la ceea ce îmbrăcăm, ne face, pe fiecare interpret, de fapt, chiar dacă vine din aceeaşi zonă folclorică cu alţii, să îşi adapteze costumul personalităţii şi stilului propriu de interpretare. - Ai dus cântecul românesc peste mări şi ţări, fiind o exponentă de frunte a "filosofiei artei folclorice", în câte ţări ale lumii? - Păi... am fost de şapte ori în America, la românii noştri care vieţuiesc de atâta amar de vreme printre străini în New York, Washington, Chicago, Florida, California, unde am umplut golul din suflet care se numeşte dor. Chiar dacă acolo sunt oameni împliniţi, eu am fost primită ca o ambasadoare a sufletului şi locurilor dragi pe care ei le-au lăsat în ţară! Văzându-i cum sorb din cupa cântecului meu, mă transfiguram şi, în fiecare clipă a şederii mele, le înţelegeam trăirea şi dorurile! - Eu credeam că acest cuvânt românesc "dor" este intraductibil în alte limbi ale pământului. Să cred că pentru auditoriul tău din America acest "dor" primise un nume: Florica Zaha? - Lăsând modestia la o parte, acum conştientizez că ai dreptate. Dar să cred totuşi că el, cântecul, este cel care poartă de fapt acest nume! - Doar America a fost lumea peregrinărilor cântecului tău? - Ei... am fost în Germania, Anglia, Rusia, Italia, Ungaria, de fapt am cutreierat de la Marea Baltică până în Marea Chinei. Am fost şi pe malul Oceanului Indian! Iar în toamna lui 2006, mi s-a împlinit un vis, călcând pământul Ţării Sfinte, unde am contemplat apusuri şi răsărituri de soare pe malul Mării Roşii şi Mării Moarte. - Îmi amintesc momentul în care câştigai trofeul "Floarea din grădină", un munte greu de cucerit, pentru unii, rămânând doar un vis neîmplinit. Pentru tine, a fost foarte uşor, mi se părea, să înfigi stindardul victoriei în piscul visat! - Trebuie să repet că, în spatele acestui succes al meu, care a fost rampa de lansare, se ascunde talentul meu nativ, muncă şi perseverenţă. - Dăruieşti cuiva cântecul tău? - Lumii! Iar speranţa mea este să reuşesc să topesc gheaţa din sufletele triste şi să alin dorul din cele cu mult dor, că doar tu vorbeai adineaori despre dor. Cele mai noi înregistrări apărute în lumea muzicală sunt stropi de rouă a sufletului meu, adunate într-un snop de spice culese din ţărâna mustind de cântec a neamului meu, înregistrări coborâte din trăirea mea şi a celor dragi mie! Sugestiv am dat albumului un nume: "Steaua mea cea norocoasă"!