Luni, 5 ianuarie a.c., s-a stins din viaţă, la vârsta de 86 de ani, fostul deţinut politic Vasile Rus(u), membru al Organizaţiei România Independentă, care a înfruntat închisorile în perioada comunistă.

Bihoreanul Vasile Rus(u) s-a născut pe 2 septembrie 1928 în comuna Ciutelec, într-o familie de ţărani. Primii ani după încheierea războiului i-au lăsat un gust amar tânărului fiu de ţăran, nevoit să asiste la abuzurile ostaşilor sovietici care năvăleau prin casele sătenilor, în căutarea de hrană, dar şi de femei şi fete, pe care dacă le găseau, le abuzau fizic. Noul regim de sorginte sovietică nu a fost agreat de către tânăra generaţie, care, într-un fel sau altul a încercat să se organizeze, fără a avea însă prea mare succes. "În anul 1947, fiind elev (minor) la Liceul Industrial din Oradea, am făcut parte din Organizația Română Independentă (ORI), care avea ca scop lupta prin toate mijloacele împotriva ideologiei și teoriei comuniste ce se instalase la putere în România prin forță și teroare cu neprecupețitul ajutor al URSS", scria, într-un memoriu, Vasile Rus(u). În ziua de 27 mai 1948 a fost arestat de către doi securiști chiar în timpul orelor de curs, în jurul orei 10.00 şi dus la Securitatea din Oradea, acolo unde a îndurat clipe greu de imaginat. "După câteva zile am fost dus la anchetă unde am recunoscut că fac parte din ORI. Securiștii nu s-au mulțumit cu declarația mea, au început bătăile de tot felul, vizând obținerea de declarații prin bătăi și tortură, în special bătăi la palme, tălpi, am fost legat de mâini și de picioare, apoi suspendat pe o rangă și bătut cu bastonul de cauciuc și săculeți de nisip. Îmi amintesc de următorii anchetatori: Czeler și căp. Elekes, slt. Pop Gheorghe și alții, ofițerul Gutman, Grad, Stern, plutonierii Lituin, Ursu, Rosman și Rozenberg. Anchetele se desfășurau mai ales noaptea. Țin să menționez că în timpul anchetei, timp de 10 luni, din cauza loviturilor mi s-a spart timpanul urechii drepte și toată viaţa am suferit de hipoacuzie severă", ne-a mărturisit Vasile Rus. Regimul alimentar aplicat de Securitate deţinuţilor politici era unul de exterminare, astfel, Vasile Rus şi colegii săi au trebuit să se mulţumească o dată pe zi cu o zeamă de varză, linte sau fasole. Astfel, dacă la data arestării avea 63 kg, după 10 luni de anchetă a ajuns să aibă 39 kg. A fost transferat la Penitenciarul Oradea unde regimul de teroare a continuat în celulele instituţiei carcerale construite în timpul Mariei Tereza. Mutat la Penitenciarul din Cluj, apoi dus, împreună cu alţi elevi la Târgşor, va ajunge la Gherla, acolo unde urma să se desfăşoare, după modelul Piteşti, reeducarea deţinuţilor. "Am fost introdus în celula 99, o încăpere mare în care intrau 120 -130 de oameni, în celulă era un butoi unde eram nevoiți să ne facem trebuinţele. Nu au existat paturi, dormeam pe jos, îmbrăcați cu hainele noastre, fără să avem cu ce să ne acoperim, nu am avut nici pătură de învelit și nici cearceaf și nici pernă în toți cei trei ani de detenție. Eram puși să ne pălmuim după «principiul» - rândul 1 pălmuiește rândul 2, eram puși să sărim broasca până la epuizare, eram puși să ne mâncăm fecalele, să ne bem urina proprie, cât și unii de la alții și multe astfel de umilințe și torturi", mărturiseşte Vasile Rus(u) în volumul "Iadul roşu în oraşul de pe Criş. Penitenciarul Oradea (1945-1977)". A fost eliberat din acest iad pe data de 25 august 1951, fără ca afară să-şi poată regăsi libertatea pentru care a luptat şi a îndurat atâtea umilinţe. Acum când sufletul său a părăsit trupul, poate îşi va regăsi libertatea după care a tânjit. Dumnezeu să-i dea odihnă veşnică!