Am luat la cunoştinţă, mulţi dintre noi, despre dezbinarea românilor din Valea de Jos. Este trist şi dureros, în acelaşi timp, că unii locuitori ai satului Valea de Jos au ajuns victime ale unor vicii şi ambiţii pornite de la interesele personale ale unora. Pentru mai multe abateri, acumulate în timp, preotul satului a fost pedepsit de mai marii săi ierarhici. Acesta, la rândul său, a ameninţat Episcopia Ortodoxă cu învrăjbirea enoriaşilor şi trecerea la o altă credinţă. Zis şi făcut... Poveste fără sfârşit În urmă cu aproximativ şase luni, după mai multe sesizări şi plângeri adunate la sediul Episcopiei Ortodoxe Române a Oradiei, Bihorului şi Sălajului, cât şi la Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Bihor, care reclamau aceeaşi persoană, pe Dumitru Sălăjan, fostul preot al satului, acesta a fost oprit de la slujire de către superiori săi. Fostul preot ortodox avea în păstorire două sate: Parohia Sudrigiu şi filia Valea de Jos. Deoarece neînţelegerile dintre preot şi credincioşii ambelor sate s-au accentuat tot mai mult, Episcopia Ortodoxă a hotărât ca în Valea de Jos să numească un alt preot, în persoana lui Rusu Nicolae. „Episcopia l-a numit pe Rusu Nicolae - zice vicarul Bota Vasile - deoarece erau certuri între credincioşi că fiecare vroiau preot pe unul sau altul, în funcţie de preferinţe sau grad de rudenie. Părintele Rusu este de loc din Republica Moldova, şi l-am considerat foarte potrivit, deoarece nu e rudă cu nimeni din sat.” La început, lucrurile păreau rezolvate, dar fostul paroh, nevoind a se supune dispoziţiilor chiriarhale, a început să îşi caute susţinători pe care i-a incitat mereu împotriva reprezentanţilor Episcopiei, cât şi a protopopiatului din care făcea parte, îndemnându-i totodată la violenţă şi scandal, nelăsându-l pe preotul numit legal să intre în biserică. Astfel a trecut mai bine de jumătate de an şi preotul în drept (Rusu Nicolae) a fost nevoit să slujească afară, la o masă improvizată, paşnic şi cu devotament faţă de misiunea ce i s-a încredinţat. Cheile Bisericii ortodoxe, construită în anii 90 din banii enoriaşilor, erau la susţinătorii fostului preot, în timp ce acesta rămăsese paroh la Sudrigiu. Dialogul surzilor Pentru a aplana situaţia tensionată, Episcopia Ortodoxă l-a invitat în repetate rânduri pe fostul preot Dumitru Sălăjan la Oradea pentru a sta de vorbă. Acestuia i s-a spus să facă tot posibilul pentru a potoli spiritele. În acest sens, vicarul eparhial, Bota Vasile, spunea: „Niciodată nu m-am umilit în faţa cuiva ca în faţa lui Sălăjan, când i-am cerut să lase tulburările. Răspunsul său a fost: „Eu nu trăiesc din popie, am miliarde”. Aceasta a spus-o chiar în faţa episcopului”. La puţin timp după aceasta s-a făcut agitaţie în presă, o parte a acesteia fiind sesizată de susţinătorii lui Sălăjan, iar o altă parte, de opozanţii lui. La finele săptămânii trecute, s-a dus la îndeplinire o intenţie tăinuită ce demult aştepta punerea în faptă. Fostul preot ortodox, pedepsit de ierarhia bisericească, este numit de către episcopul greco-catolic de Oradea, Virgil Bercea, ca preot, sub ascultarea sa, împreună cu aproximativ jumătate din credincioşii din Valea de Jos, trecuţi şi ei la uniatism, după cum este relatat în urma unui tabel nominal întocmit de susţinătorii noului preot greco-catolic. Tot la sfârşitul săptămânii trecute, Episcopia Greco-Catolică de Oradea înfiinţează şi noua parohie din Valea. Listele la control! Credincioşii ortodocşi, în frunte cu preotul lor, Rusu Nicolae, au cerut verificarea listelor, susţinând că între numele înscrise în tabelul prezentat de greco-catolici sunt mulţi rromi, despre care se ştie că sunt de religie protestantă şi care frecventează cele două biserici, penticostală şi baptistă, construite în zonă, minori, persoane din alte localităţi, precum şi mulţi care, de când li s-au plătit datoriile la cârciumă, au devenit susţinători ai lui Sălăjan. De asemenea, credincioşii rămaşi ortodocşi mai susţin că mulţi dintre consătenii lor nu au ştiut ce semnează, iar în rândul noilor greco-catolici sunt mulţi tineri care „nu aveau nici o treabă cu biserica şi nu au participat cu nimic la construcţia bisericii pe care acum o ocupă în mod abuziv”. Un exemplar al listei de semnături se află la preotul ortodox Rusu Nicolae, care urmează să o supună, împreună cu organele abilitate, unor riguroase cercetări. Credincioşii ortodocşi din Sudrigiu, aflând despre trecerea la o altă credinţă a preotului lor, l-au scos afară din biserică şi din casa parohială, cerând Episcopiei Ortodoxe a Oradiei, Bihorului şi Sălajului hirotonirea în locul acestuia a unui alt preot, ceea ce s-a şi întâmplat. Demonstraţie de forţă Sâmbătă, 1 aprilie 2006, când ortodocşii erau în faţa bisericii, susţinătorii lui Sălăjan au rupt cordonul de jandarmi (aflat în subordinea ofiţerului Chira din Beiuş), care a cedat cu uşurinţă, permiţându-le accesul în curte şi biserică. În urma acestora, câţiva credincioşi ortodocşi paşnici, fiind bătuţi, au ajuns la spital, cum a fost şi cazul lui Florincuţa Ilie. Referitor la acest aspect, stând de vorbă cu protopopul ortodox, Ioan Balint, noul preot greco-catolic îi spune: „Au fost câţiva boschetari ortodocşi acolo care m-au deranjat. Încă asta n-a fost vărsare de sânge faţă de ce va urma. Oamenii mei încă n-au fost răi.” Cerându-i cheia bisericii şi antimisul ce poartă semnătura PS Ioan Mihălţan, acesta i-a răspuns protopopului: „Fac ce vor muşchii mei. Episcopul nostru n-are ce discuta cu ăştia ai voştri de la Oradea.” I-am propus fostului meu coleg, Dumitru Sălăjan, să mergerm împreună să stăm de vorbă cu oamenii, la care mi-a răspuns: „Vino dacă ai curajul! Dacă vreau să le spun ceva, le spun eu, n-aveţi ce discuta voi cu ei”. Antimisul este o bucată de pânză dreptunghiulară sfinţită de episcop pentru a se putea sluji Sfânta Liturghie. Acesta are imprimat pe el icoana cu punerea în mormânt a Mântuitorului, precum şi un buzunar special în care sunt sfinte moaşte. Acest antimis are valoare sacră, reprezentând totodată şi autoritatea episcopului locului în acea parohie. Ne pare rău pentru căderea spirituală a fostului nostru coleg, precum şi a celor care l-au urmat, în necunoştinţă de cauză, sperând în mila lui Dumnezeu amintindu-le, totodată, exemplul oferit de Apostolul Petru, care, după ce a cântat cocoşul de trei ori, s-a smerit şi s-a căit. De asemenea, ierarhii ortodocşi sunt şi au fost întotdeauna înţelegători, îngăduind, uneori prea multe...