Deşi se cunoaşte că singura speranţă pentru redresarea economică şi socială a ţării este agricultura, nu se face nimic în acest sens. Subvenţiile statului lipsesc, accesarea fondurilor europene implică o întreagă birocraţie, guvernele ce s-au perindat la conducerea ţării din 1990 până în prezent au avut alte priorităţi. Am vizitat de curând ferma pomicolă de la Urvind, cea mai mare din judeţ şi singura de pe Valea Crişului Repede care a supravieţuit. Am stat de vorbă cu ing. Dan Corb, şeful fermei Agricom S.R.L., care ne-a relatat câteva din realizările, dar şi problemele cu care se confruntă toţi pomicultorii din ţară.

Ferma de la Urvind se întinde pe 69 ha, dintre care 24 sunt plantate cu meri. Terenul provine din arendă de la persoane fizice, cu un preţ umilitor de mic: 1 euro/ar. Cu mari eforturi se încearcă înlocuirea fondului pomicol îmbătrânit (80%) prin plantarea unor pomi tineri proveniţi din pepiniera proprie sau aduşi din Italia. În anul 2012, se vor planta 4 ha cu meri din soiul golden, predominant în fermă, produs căutat şi apreciat pentru calităţile sale care întruneşte gusturile consumatorilor. Deşi producţia din acest an la măr a fost mai slabă, repetabilă la 2 ani, s-au obţinut 150 tone, dintre care aproximativ 100 tone vor asigura derularea programului "Mărul în Şcoli". Parteneri vor fi cele 10 primării de pe Valea Crişului Repede care în 2010 au fost mulţumite de serviciile fermei de la Urvind. Pentru acest an, unii primari au declarat că vor renunţa la susţinerea acestui program, din lipsa fondurilor, întrucât APIA decontează cu mare greutate şi întârziere sumele datorate primăriilor. Alţi beneficiari ai produselor din fermă sunt intermediarii care achiziţionează cantităţi mari de mere pe care le vând în pieţe cu adaos consistent. E legal, dar nu-i moral. Acelaşi lucru şi cu marile lanţuri de magazine, care oferă preţuri mici şi servicii suplimentare, nu respectă produsul autohton, îl preferă pe cel din import. Din cele discutate cu ing. Dan Corb se desprind câteva propuneri care ar contribui la redresarea sectorului pomicol. Astfel, subvenţia pentru pomicultură, de 81 euro/an primită de la UE ar trebui să fie suplimentată şi de statul român, aşa cum se procedează şi în alte ţări din Europa, în care subvenţia pe hectar este de 2.000 euro. Din păcate şi celelalte sectoare agricole suferă din lipsă de fonduri, ceea ce explică starea generală a agriculturii. Pentru extinderea suprafeţelor cu livezi în zonele cu potenţial climatic şi de sol ar trebui majorată subvenţionarea arendei pentru proprietarii de terenuri. De asemenea, trebuie revizuită subvenţionarea motorinei pentru acest sector, întrucât cota din prezent nu acoperă necesarul. La ferma Urvind, cota este de 700 tone/an, iar necesarul este de 1.000 tone/an. Diferenţa de 300 tone se cumpără de la pompă cu preţul la zi, diferenţă care se va încorpora în preţul produselor.

Cu toate aceste neajunsuri şi greutăţi, pentru buna gospodărire a fondului pomicol, ferma de la Urvind s-a plasat între societăţile comerciale din judeţ pe un loc fruntaş în anul 2010.