În Oradea trăiesc 52 de persoane care au nevoie de un rinichi sănătos. Dintre acestea, 12 sunt pe lista de aşteptare alături de alţi 1.500 de români. Până când le va veni rândul, pentru a supravieţui, ei sunt nevoiţi să facă dializă. Pentru fiecare dintre ei se cheltuie anual 13.000 de dolari. Acesta este poate şi motivul pentru care statul a implementat un program de transplanturi, o astfel de operaţie costând 14.000 de dolari. Pacientul nu este nevoit să plătească nici rinichiul şi nici operaţia. Problema este că donatori se găsesc foarte greu, pentru un rinichi putându-se aştepta până la 10 ani. Am stat de vorbă cu trei orădeni care se află pe listele de aşteptare atât la Cluj-Napoca, Timişoara, cât şi la Bucureşti, de ani de zile. Aceştia au afirmat că după fiecare accident urmărit la ştiri aşteaptă să sune telefonul. "Este un adevărat calvar să faci dializă. Te simţi mereu bolnav, mereu sub tensiune. Aştept de trei ani un rinichi care să mă transforme într-un om sănătos", spune un orădean în vârstă de doar 32 de ani. El face dializă de cinci ani, iar de trei ani este pe listele de aşteptare a clinicilor unde se fac transplanturi de rinichi din Timişoara, Cluj-Napoca şi Bucureşti. Pe lista de aşteptare poţi să rămâi şi cinci sau chiar 10 ani, până se găseşte un donator compatibil. Dar, uneori e prea târziu. Singura soluţie care rămâne este de a cumpără un rinichi, dar foarte puţini îşi permit acest lucru. Poate de aceea rata cea mai ridicată de sinucideri din România este în rândul persoanelor care fac dializă. În Occident, există 12 donatori la o mie de locuitori. În România, nu există donatori propriu-zişi, cu acte în regulă, motiv pentru care se apelează la piaţa neagră. Rata cea mai mare de sinucideri În ţara noastră sunt 5.000 de persoane care au nevoie de dializă pentru a supravieţui. Pe vremea lui Ceauşescu, medicii erau obligaţi să ia decizia cine trăieşte şi cine moare, în fiecare dimineaţă, din cauza posibilităţilor limitate de tratament prin dializa bolnavilor de rinichi. Şi acum mortalitatea în rândul celor care fac dializă este de zece procente pe an, ceea ce înseamnă că speranţa de viaţă este de maximum 10 ani. 52 de rinichi pentru Oradea Printre cei 1.500 de români care au reuşit să ajungă pe listele de aşteptare se află şi 52 de orădeni. Cei mai mulţi nu au împlinit încă 40 de ani. Pentru a avea mai multe şanse de reuşită, s-au înscris pe listele de aşteptare la toate cele trei clinici unde se realizează transplanturile. C.T. este student. Nu poate frecventa cursurile din cauza bolii, dar nu a renunţat la şcoală în speranţa că după ce va primi rinichiul sănătos, va fi apt să înveţe ca lumea. Tânărul a fost chemat de patru ori pentru transplant. "De fiecare dată, am trăit cu speranţa că sunt ultimele zile de boală, dar nu a fost aşa. De fiecare dată intervenea ceva. Mereu apăreau ceva incompatibilităţi. Săptămâna trecută am fost chemat la Timişoara. La telefon, asistenta mi-a spus că de aceasta dată este sigur, deoarece sunt primul pe lista de compatibili. Am urcat în maşină şi am ajuns acolo în trei ore. Mă gândeam deja cum e să fii sănătos. Am fost urcat pe masa de operaţie, aşa că nu îmi mai făceam probleme. Când am crezut că nu se mai poate întâmpla nimic, după zece minute, am fost dat jos de pe masă. Descoperiseră unele incompatibilităţi în analizele pe care le-am făcut la Bucureşti. Imediat în locul meu a fost urcat un alt tânăr care, se pare, a avut mai mult noroc ca mine. Sper că până la urmă să fie bine şi pentru mine", spune orădeanul. Mă bucur la accidente Un tânăr de 26 de ani se află şi el de şase luni pe listele de aşteptare. "Am ajuns acolo încât, în fiecare seară, urmăresc ştirile şi mă bucur atunci când aud că a avut loc un accident mai grav. Aştept să sune telefonul, poate- poate doctorii au reuşit să convingă rudele victimei să doneze rinichiul", afirmă tânărul. Un bun prieten din Bucureşti a ajuns pentru transplant în Elveţia. Acolo, a stat în clinică şase luni în aşteptarea unui rinichi. Într-o zi, văzându-l deprimat, asistenta i-a spus "Stai liniştit, a venit primăvara şi au început să iasă motocicliştii". Cinci donatori la Oradea Medicul orădean Hadrian Borcea încearcă să organizeze la Oradea un centru unde să fie înregistraţi toţi posibilii donatori. Medicul a spus că doar o mică parte a organelor provin de la victime care au decedat ca urmare a unor accidente, în cele mai multe cazuri fiind vorba de donatori voluntari. "În Oradea, am găsit până acum cinci posibili donatori, dintre care doar unul a fost victima unui accident. În nici unul dintre cazuri, transplantul nu s-a mai realizat", a mai adăugat medicul orădean. Noul program de transplanturi implementat de Ministerul Sănătăţii are drept scop să-i ajute şi pe bolnavii fără posibilităţi materiale. Aşa se face că cei aflaţi pe listele de aşteptare nu trebuie să achite contravaloarea organului sau a operaţiei. Doar 16 ore la dispoziţie "Totul este o loterie spune C.T. Unii au avut noroc de rinichi după câteva luni de aşteptări, alţii aşteaptă de ani de zile. Tot timpul trebuie să fii pregătit. De aceea mă simt de parcă mereu sunt pe drum. Am bagajul făcut, iar când primesc telefon, urc imediat în maşină. Am ajuns în aşa hal încât, atunci când sună telefonul, înainte de a răspunde, să mă rog să fie cei de la clinică. De la primirea telefonului până la operaţie, ai la dispoziţie doar câteva ore, deoarece transplantul se poate face doar într-un interval de 16 ore de la extirparea rinichiului, şi doar şase ore, în cazul ficatului."