Majoritate a românilor sunt de religie ortodoxă. Poate şi din această cauză, după mai bine de 100 de ani de la apariţia greco-catolicismului în Transilvania, în alte părţi ale ţării, românii nu cunoşteau încă această religie. De aceea, misionari greco-catolici au început să se deplaseze prin ţară şi în afara ei pentru a propovădui în rândul românilor această religie. Printre aceşti misionari s-a aflat şi orădeanul Samoil Draxin, care, ajutat doar de fiul său, a reuşit în câţiva ani să convertească la greco-catolicism peste 200.000 de români din sudul Dunării. Câţiva preoţi bulgari au încercat să îl ucidă. Orădeanul rămâne astfel în istoria Bulgariei ca fiind persoana care a introdus această religie în ţară. Cu Biblia, abecedarul şi credinţa, înainte! În anul 1865, Samoil Draxin, călugăr catolic, şi-a luat traista de misionar în spate şi a plecat din Oradea la fraţii români din regiunea Vidinului, pe atunci fiind sub dominaţia Imperiului Otoman, actualmente, oraş în Bulgaria. Era ferm hotărât să-i treacă pe românii din sudul Dunării la credinţa "Romei străbune". Un alt scop al călătoriei a fost să îi înveţe pe cei de acolo limba română. Samoil Draxin (sau Drăguşin) s-a născut la Oradea din părinţi sosiţi aici din satul Vladimirovat, numit şi Petrova-Sala, în actuala Voivodina. De mic i-a plăcut religia, motiv pentru care era mai tot timpul prin preajma bisericii. Ulterior, s-a călugărit şi a făcut mai multe pelerinaje, printre care cele mai importante sunt cele de la Roma şi de la Ierusalim. Aflând că românii din actuala Bulgarie nu prea ştiu româneşte, călugărul a luat cu sine o Biblie şi un abecedar, cu care a trecut Dunărea pe la Vidin. A poposit în marea comună românească Stanotarn de lângă Vidin, şi dulcele grai matern în care le vorbeşte locuitorilor i-a adus o mare popularitate şi mari speranţe pentru viitor. Tocmai de aceea, a semnat o scrisoare către mitropolitul de Blaj, în 1867, alături de alte 35 de persoane, prin care cerea afilierea la Biserica Romei a 52 de sate româneşti din regiune. "Să scăpăm de ierarhia grecească sau bulgărească, ca să ne mai putem ridica o dată de unde am căzut" - se exprimau semnatarii. În mijlocul lupilor sălbatici Cei vizaţi, clericii fanarioţi, încă pe poziţii la vremea aceea, precum şi cei bulgari, întreprind o întreagă acţiune de propagandă prin satele româneşti împotriva orădeanului. Acesta însă nu se dă bătut, deşi este prigonit, şi, ajutat şi de fiul său Petre, învăţător, înfiinţează şcoala românească, mai întâi la Stanotarn. "Pentru românii din Turcia, scrie Draxin, pentru zelul şi râvna pe care am avut-o şi o am... nu voi părăsi niciodată pe români, măcar de-oi suferi precum sufăr, văzându-mă de multe ori strâmtorat şi de primejdii înconjurat, ca oaia spre junghere în mijlocul multor lupi sălbatici"... În ciuda piedicilor, primejdiilor şi indiferenţei din partea celor chemaţi să ajute acţiunea lui românească, Draxin realizează succese însemnate pe plan religios. În 1870, el are alăturate patru sate mari româneşti cu 18.000 de adepţi. Anul următor, i se alătură alte 18 comune. Draxin intenţiona să facă din oraşul Vidin un puternic centru greco-catolic şi în acest scop zideşte o capelă din lemn în cartierul Cumbair. Merge apoi la Viena şi obţine un ajutor de 208 galbeni, pentru zidirea unei biserici mari din piatră. Ecoul iniţiativei lui Draxin a ajuns până în Ardeal, unde începe colecta de mijloace în vederea zidirii acestei biserici. Se adunau, de asemenea, cărţi pentru a fi răspândite de Draxin şi fiul său Petru prin satele româneşti sud-dunărene. Căci Draxin deja le vorbise locuitorilor de nobila lor origine latină, de identitatea lor cu romanii din nordul Dunării... Vânat de duşmani şi părăsit de prieteni Din păcate, însă, acestui avânt i se pun stavile şi apostolul romanismului şi creştinismului sud-dunărean unit cu Roma are parte de prigoană, de abandonare şi neînţelegere până şi din partea celor în ajutorul cărora avea tot dreptul să spere mai mult. În acest timp, bulgarilor li se recunoscuse autonomia totală faţă de Patriarhia din Constantinopol şi clerul fanariot. O dată cu aceasta, au luat amploare mişcările naţionaliste ale bulgarilor. Nişte preoţi bulgari au uneltit să-l elimine pe Draxin, plătind pentru aceasta câţiva tâlhari care să îl ucidă pe orădean. Dar călugărul a scăpat cu ajutorul românilor din regiune, care au aflat la timp de uneltire. Viena şi Budapesta, chiar dacă puteau fi interesate întrucâtva în extinderea catolicismului, nu puteau câtuşi de puţin avea încredere într-o propagandă românească, oriunde şi-ar fi avut aceasta sursa. Felix Kanitz, cunoscutul călător prin Balcani al Austro-Ungariei, califica apostolatul lui Draxin drept instrument de propagandă care "năzuieşte la unirea tuturor românilor într-un mare imperiu daco-roman". Ajutorul ce i s-a dat de la Oradea ar fi fost menit, a mai zis F. Kanitz, să atragă pe "valahii aşezaţi între Dunăre şi Timoc în şuvoiul marii mişcări naţionale româneşti". Deci, s-a dirijat o stopare a oricărui ajutor şi anihilarea iniţiativei lui Draxin. Ulterior, lui Draxin îi moare fiul, aşa că, rămas singur, îşi pierde orice putere şi se retrage la Oradea. În urma lui, au rămas însă peste 200.000 de români din Bulgaria care au trecut la greco-catolicism. Şi în zilele noastre, se mai pot vedea bisericile durate de orădean în urmă cu peste două secole...