Joi, a fost găsit şi corpul ultimului component al grupului celor 4 orădeni care şi-au pierdut viaţa în Munţii Făgăraşului, în urma unei avalanşe. Este vorba despre Diana Ardelean, în vârstă de 18 ani, elevă la Colegiul Economic ?Partenie Cosma?, din Oradea. De la momentul tragicului accident, care s-a petrecut într-una din ultimele zile ale lunii decembrie 2002, au trecut mai bine de cinci luni. Aproape o jumătate de an familiile celor patru tineri au fost marcate de cea mai gravă suferinţă ce-i poate fi dată unui părinte: să-şi plângă copilul, fără să ştie unde este şi cum este, doar că în viaţă nu-l va mai vedea niciodată. Tone de zăpadă şi pietre i-au acoperit, un frig de moarte i-a cuprins. Tăcere adâncă şi grea s-a lăsat peste acel loc din Munţii Făgăraşului numit Şaua Caprei, unde şi-au pierdut vieţile Balint Horvath, de 27 de ani, preşedintele Clubului de Speologie ?Cristal? din Oradea, eleva Diana Ardelean, Vlad Lazăr, de 29 de ani, stomatolog, şi Adrian Tonţ, de 24 de ani, absolvent al Facultăţii de electrotehnică din Oradea. Expediţia lor de iarnă, în munţi, n-a avut vreun obiectiv important de atins, n-a avut o altă miză decât aceea a unei excursii ceva mai aparte în ajun de Crăciun şi de An Nou. "Au plecat să schieze, vrând să reediteze atâtea şi atâtea drumeţii montane, de iarnă, pentru că acela care a făcut o dată un traseu montan, se va reîntoarce mereu şi mereu pe cărări de munte. Şi cum altfel ar fi gândit şi simţit cei patru prieteni, speologi cu experienţă şi împătimiţi ai muntelui?! Sigur că vestea dispariţiei lor în condiţii atât de cumplite ne-a îndurerat profund pe noi toţi, membrii Clubului de Speologie, pe toţi cei care i-am cunoscut şi le-am fost prieteni" - ne-a spus Viorel Lascu, preşedintele Federaţiei Române de Speologie. În ziua de 28 decembrie, nemaiprimind nici un semnal de la grupul expediţionar, Clubul speologic a intrat în alertă. Dar despre acţiuni de salvare, sau cel puţin de căutare , nici nu putea fi vorba. Stratul nesigur al zăpezii nesedimentate, ninsoarea care cădea fără oprire, toate căile de acces blocate, făceau imposibil chiar şi numai gândul salvării. Cu fiecare zi ce trecea, cel mai statornic şi mai arzător gând al fiecăruia era de a le afla trupurile şi a le reda familiilor pentru a săvârşi cele de cuviinţă. Primul găsit a fost corpul lui Adrian Tonţ, care - datorită poziţiei sale avansate faţă de ceilalţi şi faţă de grosul avalanşei - nu a fost îngropat. Adus familiei, el a fost înmormântat cu jale mare din partea părinţilor şi nesfârşite regrete ale colegilor şi prietenilor. Era toiul iernii, iar în munţi zăpada cade fără contenire zile, nopţi, săptămâni, luni. Încercările repetate de reluare a căutărilor s-au oprit de fiecare dată în faţa marilor ziduri de zăpadă, a ameninţării cu noi avalanşe. În ziua de 14 mai, în jurul amiezii, formaţiile de salvamontişti, alcătuite din 14 bihoreni şi echipaje de la Curtea de Argeş şi de la Piteşti, cărora li s-au alăturat şi 20 de cadre militare de la o unitate de vânători de munte, au reuşit să dezgroape corpul neînsufleţit al lui Horvath Balint. Plâns de familie şi prieteni, el a fost înhumat la Zalău. Căutările au devenit mai intense, concentrate în zone tot mai restrânse. Semnele erau evidente că şi ceilalţi doi trebuie să fie pe aproape. În urmă cu mai bine de două săptămâni, a fost descoperit sub grele straturi de zăpadă şi piatră, şi corpul lui Vlad Lazăr, pentru ca joi, 5 iunie să coboare veste dinspre munţi, că şi trupul Dianei Ardelean a fost găsit. Deşi ne-am aflat în permanentă legătură cu Lucian Nistor, coordonator la Serviciul Salvamont Bihor, până la ora închiderii ediţiei n-am mai reuşit să aflăm nimic altceva, întrucât în zona căutărilor nu se poate vorbi prin telefonul mobil. Doar la revenirea echipelor la Cabană se vor putea afla alte amănunte.