De această zi sunt legate o serie de tradiţii şi obiceiuri populare. Astfel, s-a păstrat obiceiul de a se merge la biserică cu un şnur căruia, după citirea fiecărei Evanghelii, i se face câte un nod. Se consideră că, la vreme de necaz sau de boală, credincioşii desfac câte un nod, rugându-se la Hristos să-i scape de acea nenorocire. Fetele nemăritate îşi pun sub pernă sfoara cu cele 12 noduri, pentru a-l visa pe bărbatul sortit. Tot în această zi se vopsesc şi ouăle de Paşti. Tradiţia de a colora în roşu ouăle se regăseşte la multe din popoarele vechi (egipteni, fenicieni, greci ş.a.), reprezentând chintesenţa şi sursa vieţii. Creştinii însă au dat acestui obicei o semnificaţie nouă, fiind pus în concordanţă cu sărbătoarea Învierii Domnului. În tradiţia populară românească există credinţa că, după ce Iisus a fost răstignit, Maica Domnului a venit cu un coş cu ouă să-l dea soldaţilor romani şi, aşezând coşul la baza crucii, toate ouăle s-au înroşit de la sângele ce curgea din rănile Mântuitorului. Semnificaţia oului în creştinism este aceea a mormântului, a unui spaţiu închis, care prin spargere lasă viaţa să iasă. În unele zone din ţara noastră oul se îngroapă în noaptea de Înviere în pragul casei, pentru ca la întoarcerea de la biserică toţi membrii familiei să atingă cu piciorul locul în care acesta se găseşte. Pe această cale se asigura belşug şi prosperitate pentru întreaga familie.