La români, Sărbătorile de Iarnă, îndeosebi Crăciunul, sunt adevărate sărbători de suflet. Amintirile copilăriei ce ne revin puternic în minte şi suflet, colindele şi clinchetele de clopoţel, mirosul proaspăt de brad, dar şi de cozonaci, darurile pe care le aşteptăm cu nerăbdare, toate creează în sânul familiei o atmosferă de basm, linişte sufletească şi iubire.

De la Sfântul Nicolae şi până la Sfântul Ion, românii se simt în sărbătoare. Cel mai aşteptat moment este, însă, Crăciunul, una din cele mai importante sărbători ale creştinătăţii, pe care oamenii au cultivat-o de-a lungul timpului, creând diferite tradiţii şi obiceiuri adaptate culturii lor specifice. Crăciun Parasca, consilier superior la Direcţia pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional Bihor, spune că una din cele mai răspândite datini la români este colindatul, un ritual care se întâlneşte pe întreg arealul judeţului Bihor, scenariul de colindat putând fi însoţit sau nu de masca zoomorfă, aşa cum se întâmplă, spre exemplu, în partea de tranziţie cu Beiuşul: la Dobreşti, Topa de Sus sau Tilecuş. În unele locuri, în noaptea Crăcinului, putem întâlni şi cântarea religioasă cunoscută sub numele de Vicleimul sau Irozii, la care participă copiii. "Este un obicei care se poartă din casă în casă, fiind legat de tragedia uciderii pruncilor (cei 14.000, pe care Biserica îi pomeneşte pe 29 decembrie)", mai spune interlocutorul nostru. În plus, de la Crăciun şi până la Bobotează, copiii umblă cu Steaua, un obicei vechi care se întâlneşte la toate popoarele creştine, amintind de steaua care a vestit naşterea lui Iisus şi i-a călăuzit pe cei trei magi. Totodată, în seara de Crăciun, după ieşirea din biserică, se joacă Turca. Deşi e un "joc drăcesc", având drept finalitate stimularea pe cale magico-rituală a fertilităţii solului şi fecundităţii oamenilor, Turca e primită cu plăcere pe la casele oamenilor.