Perioada postdecembristă a fost întodeauna marcată de şantaj politic din partea UDMR. La toate alegerile, reprezentanţii acestei formaţiuni se închinau în faţa viitoarei potenţiale puteri, oferindu-şi sprijinul, cu voturi, dar niciodată fără interes. Aplicând pe faţă politica "paşilor mărunţi", udemeriştii s-au infiltrat în posturi de decizie, urmărind interesele extremismului maghiar, nicidecum ale ţării, susţinând fel de fel de organizaţii, cum ar fi, de exemplu, Uniunea Civică Maghiară. De asemenea, recent au înfiinţat Consiliul Naţional Secuiesc, Uniunea pentru ţinutul secuiesc, la Miercurea Ciuc, precum şi alte formaţiuni de tineret cu caracter revizionist. Până în prezent, liderii UDMR afişau o politică moderată, contrar celei provocatoare a lui Tokes Laszlo, delimitându-se de el. Acum, însă, ne trezim cu o politică comună a UDMR, care îmbrăţişează ideile şi tezele lui Tokes Laszlo, ale lui Csapo Jozsef, de altfel şi preşedinte al Consiliului Naţional Secuiesc, toţi fiind împotriva intereselor generale ale României. Profitând de postura sa de senator şi şef al delegaţiei române la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei, Gyorgy Frunda este adeptul unei autonomii culturale, dar şi teritoriale pe criterii etnice, numită de el "de altă natură". Toate aceste declaraţii, manifestări antiromâneşti, provocări sunt îndreptate împotriva înţelegerii şi convenţuirii paşnice a minorităţii maghiare cu majoritatea română. Dorinţa de colaborare a puterii cu reprezentanţii minorităţii maghiare a fost şi este folosită ca mijloc de şantaj politic pentru a putea abuza de funcţiile de decizie numai în scopuri aberante, susţinute de unii etnici maghiari. Toate acţiunile liderilor UDMR sunt sprijinite de opoziţia ungară, condusă de Victor Orban, fost prim ministru şi colaborator al lui Tokes Laszlo, care nu în zadar a fost considerat agitatorul mulţimii, zilele trecute, la Budapesta. Toate aceste manifestări sunt privite cu nepăsare de unii guvernanţi ai României. Cât priveşte intenţia UDMR de a susţine un referendum în problema autonomia ţinutului secuiesc, din păcate, este tratată de putere cu prea multă uşurinţă, cunoscut fiind şi faptul că, la 4 noiembrie, se intenţionează organizarea unui referendum local în acest sens. Lupta politică desfăşurată pe plan intern, între partide politice, războiul dosarelor foştilor colaboratori şi informatori ai Securităţii au diminuat importanţa manifestărilor extremiste ale liderilor UDMR. De acest lucru profită, pas cu pas, extremiştii maghiari, atât cei din interior, cât şi cei din exterior, din partea opoziţiei ungare. Opoziţia ungară, în frunte cu Victor Orban, este un pericol pentru România, fapt dovedit încă din perioada 1998-2002, când acesta din urmă ne vizita ţara, oficial sau neoficial, folosindu-se de acest prilej pentru a agita spiritele extremiste în România. Personal, am auzit, cu ocazia unei astfel de vizite, afirmaţia: "a fost prezent prim-ministrul tuturor maghiarilor, atât din ţară, cât şi din afara acesteia", adică un personaj cu drepturi şi puteri interstatale pe criterii etnice!? Deşi toate drepturile minorităţilor maghiare au fost şi sunt asigurate, totuşi, unii lideri ai UDMR, şi chiar şi Marko Bela, încă îşi manifestă nemulţumirea şi, mai mult de atât, pledează pentru o Transilvanie maghiarizată, în care limba maghiară să fie declarată a doua limbă oficială, pentru regiuni autonome teritoriale pe criterii etnice, românii văzându-se în situaţia de a avea statut de minoritar în propria lor ţară. Astfel, se urmăreşte constrângerea cetăţenilor români din aceste zone să renunţe la limba lor sau să înveţe limba maghiară, să fie excluşi din funcţii, dacă nu cunosc limba maghiară, să suporte şi alte repercusiuni pentru cei care ar trebui să convieţuiască în aşa-zisele regiuni etnice. Toate aceste lucruri se cunosc, se văd, dar nu de către cei care trebuie să le vadă. Sperăm că măcar în ceasul al doisprezecelea să ne trezim la realitate, pentru că interesul naţional al României este mai presus de toate.