Românii se pregătesc să sărbătorească intrarea în marea familie europeană, convinşi că recomandările Comisiei Europene vor fi favorabile, chiar dacă Finanţele se luptă în continuare cu sistemele informatice, iar "talpa ţării", agricultura, riscă să primească doar o parte din banii pregătiţi de UE. În mod surprinzător faţă de precedentele rapoarte, România "scârţâie" cel mai rău la capitolele economice, care au fost în ultimii ani un argument al politicienilor de la Bucureşti în favoarea integrării. România cifrelor macroeconomice, fundamentul pentru primirea statutului de economie funcţională, nu a mai putut lua ochii oficialilor europeni, care solicită structuri competente pentru a fi siguri că banii Uniunii Europene sunt folosiţi în mod corect, eficient şi sub un control performant. La raportul Comisiei Europene din această primăvară, singurul steguleţ roşu care ar fi activat clauza de salvgardare, respectiv la amânarea cu un an a datei de integrare, nu s-a regăsit în zona corupţiei sau a justiţiei, ci la finanţe publice, unde erau mari întârzieri în implementarea sistemelor informatice pentru centralizarea datelor privind TVA şi accize. La agricultură problemele sunt atât de natură organizatorică, cât şi structurală. În raportul din luna mai, CE a avertizat asupra întârzierilor în constituirea şi acreditarea agenţiilor de plăţi, precum şi a sistemului integrat de administrare şi control. Înfiinţarea sistemului de colectare şi a unităţilor de neutralizare a deşeurilor de origine animală a figurat, de asemenea, printre restanţe.În pragul ultimului raport de ţară înaintea aderării, guvernanţii au trecut la marş forţat pentru recuperarea întârzierilor de la capitolele economice, cele care pot duce la pierderea unor sume importante din partea UE. Şeful Departamentului de coordonare a asistenţei de preaderare al Delegaţiei Comisiei Europene la Bucureşti, Giorgio Ficcarelli, a declarat recent că sumele alocate României pentru agricultură vor fi cunoscute după raportul de ţară. Cea mai severă măsură ar putea fi reducerea cu 20% a fondurilor directe alocate României în următorii şapte ani, de 12 miliarde euro, la 9,6 miliarde euro. La rândul său, secretarul de stat în Ministerul Integrării Europene Leonard Orban a avertizat că fără eliminarea pestei porcine, România riscă să nu fie acceptată în comerţul intracomunitar. Agricultura se află în întârziere şi cu identificarea terenurilor şi monitorizarea culturilor, lucru imposibil de realizat într-un mod riguros atât timp cât nu a fost rezolvată încă problema proprietăţii. Şi ministrul Agriculturii ar putea avea scuzele lui. De la preluarea mandatului, Flutur s-a căznit să mai dea înapoi ţăranilor ceva din pământurile naţionalizate şi n-a avut vreme de solicitările europenilor. Flutur ar trebui să respire uşurat că în vestul ţării au venit italienii, că printre criteriile UE nu se regăsesc şi referiri la infrastructura rurală, sau că niciun comisar european nu-l întreabă de numărul titlurilor de proprietate şi al proceselor cu terenuri. Iar dacă oficialii europeni vor ridica vreodată problema ţăranului român, ministrul Agriculturii poate să le răspundă liniştit: "Ţăranii noştri sunt demult în Europa. S-au săturat de ploaia mocănească şi de mămăligă şi au ales ţări mai calde. Trăiesc bine pe malurile Mediteranei, au învăţat să prepare tzatziki şi quattro formaggi, sau se ocupă cu trufandale în Andaluzia". În această situaţie, Comisia Europeană ar trebui să decidă fondurile pentru agricultura românească gândindu-se că, cel mai probabil, aceşti bani vor ajunge la fermieri italieni, nemţi sau olandezi, cei care vor umple în următorii ani statisticile cu fermieri "români".