"Veşnicia s-a născut la sat" - spunea atât de frumos poetul Lancrămului, Lucian Blaga. De la sate au pornit marile genii ale culturii româneşti: Eminescu, Creangă, Coşbuc, Goga, Rebreanu, Porumbescu, Enescu, Slavici, Preda... De la ţăran vine numele de ţară, pe care EL o înobilează cu munca sa, făcând-o frumoasă, roditoare, bogată. Cu mâinile sale butucănoase, cu ochii ageri şi gândirea trează, ţăranul veghează la răsăritul mirabilei seminţe şi după zile de trudă, în rugăciunile sale, cu gândul la Dumnezeu, cere ploaia atât de necesară pentru rodnicia ogorului. Ţăranii noştri au cântat în doinele şi baladele lor pământul, munca, hărnicia şi dragostea pentru animalele sale. Ţăranul român este mândria noastră. Cu studiile făcute la şcoala vieţii, el este agronom, zootehnist, veterinar, horticultor ori viticultor... Hărnicia lui o spun: gospodăria, animalele, cinstea şi omenia, care îi sunt ofranda muncii sale. Fără aparatură de specialitate, ţăranul cunoaşte şi simte respiraţia ogorului şi setea de ploaie. La cele spuse aici mă încearcă un gând, un proverb pe care-l ştim cu toţii: "Ţăranu-i talpa ţării". El, care pregăteşte şi pâinea noastră cea de toate zilele.