Deoarece mass-media prezintă permanent situaţia din Fâşia Gaza, mă voi limita la scurte analize. Cu rădăcini în mişcarea Fraţii Musulmani, creată de Mossad, mişcarea Hamas ("ardoare", în limba arabă) are şi mulţi susţinători în lumea arabă. Siria îi supervizează finanţele şi poate conta pe sprijinul Damascului, al Teheranului şi pe Hezbollahul libanez. Din iunie 2007 a lansat mii de rachete de tip Qassam şi Grad, de fabricaţie chineză, asupra aşezărilor israeliene de la graniţă (raza de acţiune până la 40 de km). Hamas a greşit provocând Israelul, aflat în plină campanie electorală, campanie în care s-a afirmat belicosul candidat al Likud, Benyamin Netanyahu, adeptul ofensivei imediate. Moderaţii Tzipi Livni şi Ehud Barak s-au temut că-şi vor pierde electoratul. Motiv pentru care au fost de acord cu escaladarea ostilităţilor. Pregătiţi de Hezbollah, liderii şi luptătorii Hamas au crezut că vor putea repeta strategia adoptată de Hezbollah în Liban, când trupele israeliene au fost nevoite să se retragă şi să suporte oprobriul majorităţii populaţiei. A fost victoria "ruşinoasă" a Israelului. De data aceasta, însă, şi-a însuşit lecţia acelui eşec şi a pregătit altfel operaţiunea. Cu circa 6 luni mai devreme...

Eroarea tactică a Hamasului
Pe data de 27 decembrie 2008, Israelul începe bombardamente masive în Fâşia Gaza. A fost prima fază a operaţiunii "Plumb întărit" cu obiectivul de a pune capăt tirurilor cu rachete. Khaled Mashaal, liderul Hamas, cere declanşarea celei de-a treia intifade. Pe data de 3 ianuarie începe faza a doua a operaţiunii: ofensiva terestră. Armata israeliană a început ofensiva cu o nouă generaţie de arme, capabile să străpungă orice buncăr şi să prăbuşească tunelurile prin care luptătorii se aprovizonează cu armament şi muniţie aduse din Egipt. Şi au lansat un avertisment clar: "oricine va găzdui un terorist sau arme în casă va fi considerat un terorist". Adică ucis. Având în vedere că populaţia locuieşte în case îngrămădite una în alta, în blocuri P+ 2-4, separarea civililor de luptători este, practic, imposibilă. Hamas opune circa 13.000 de luptători, dintre care un comando de elită format din 1.000 de persoane, brigăzile Ezzedin al-Qassam. Începe un război atipic, în care luptătorii Hamas folosesc tacticile luptei de gherilă. Au avantajul terenului şi al miilor de metri de tuneluri.
Israelul a profitat de un moment deosebit de favorabil pe plan internaţional: preşedintele ales al SUA, Barack Hussein Obama, nu putea lua o poziţie oficială decât după 20 ianuarie, data instalării la Casa Albă. Ceea ce oferea Israelului o marjă de manevră de cel puţin 10 zile...


O altă victorie "ruşinoasă"?
Îmi permit să fac o predicţie care nu se "pupă" deloc cu cea a numeroşilor analişti ori formatori de opinie. O victorie militară a Israelului asupra Hamas nu este posibilă. Situaţia securităţii la graniţa cu Fâşia Gaza nu se va ameliora. Liderii militari trebuie să prezinte rezultate tangibile, pentru a justifica în faţa populaţiei pierderile de vieţi omeneşti. După ce oraşul Gaza a fost încercuit, generalii israelieni şi-au asmuţit "lupii" pe străzile înguste. După ce "uliii" au presărat alte covoare de bombe. A început a treia fază a agresiunii israeliene.
În acest timp populaţia nevinovată suportă genocidul care nu se mai termină. Masacrul palestinienilor continuă neperturbat, cu lacrimi, sânge şi ţipete neauzite. Nevăzute de o lume întreagă. În noaptea de sâmbătă spre duminică, la ora 02.00, a intrat în vigoare armistiţiul israelian unilateral de încetare a focului. Armata israeliană va mai rămâne pe poziţii câteva zile. A obţinut o nouă "victorie ruşinoasă". Mişcarea Hamas nu a fost lichidată. În schimb au fost ucişi peste 1.200 de palestinieni, dintre care 400 de copii. De asemenea, alţi 5.000 au fost răniţi. Ofensiva israeliană a provocat pagube de 476 milioane de dolari, infrastructura fiind distrusă în totalitate.
Israelul desfăşoară o strategie mediatică deosebit de perfidă. Îi împiedică pe jurnaliştii occidentali să intre în Gaza, pentru a relata despre atrocităţile comise de armată. Pe de altă parte oferă acces nelimitat lucrătorilor din mass-media arabe pentru ca prin cele relatate de aceştia să inflameze şi mai tare lumea arabă împotriva politicii americane. În speranţa că, poate, poate, acţiunile teroriste împotriva americanilor şi a intereselor lor în zonă se vor înmulţi, justificând războiul "împotriva terorismului".

Poziţii contradictorii
Ofensiva terestră a trupelor israeliene a acutizat rivalităţile dintre mişcările Hamas şi Fatah. Fâşia Gaza şi Cisiordania, cele două teritorii palestiniene, cu conduceri adverse, sunt despărţite de o fâşie de 32 de km, care aparţine prin rapt Israelului. Mitingurile palestinienilor din Cisiordania au degenerat în confruntări violente. În loc ca operaţiunea Israelului să constituie un semn al unităţii şi solidarităţii palestiniene, a demonstrat încă o dată neînţelegerile profunde dintre Hamas şi Fatah. Hamasul este acuzat de ruperea armistiţiului cu Israelul. Preşedintele Autorităţii Palestiniene a dispus arestarea tuturor manifestanţilor pro-Hamas din Ramallah.

Prin blocarea de către Washington a unei rezoluţii ONU privind încetarea focului în Fâşia Gaza, preşedintele George W.Bush şi-a încheiat mandatul "salutând vărsarea de sânge palestinian". Nimeni nu ştie exact care este punctul de la care nu există cale de întoarcere. Când israelienii se vor muta în noile locuinţe care se construiesc în teritoriile palestiniene luate după 1967 nu va mai fi cale de întoarcere. Fiecare zi care trece aduce acel punct tot mai aproape. Foarte curând situaţia va scăpa de sub control. Atunci, Dumnezeu cu mila Sa pentru "Poporul ales" şi, deopotrivă, pentru palestinieni.