Mafia terenurilor Ultimii zece ani au fost, pentru speculanţii bunurilor imobiliare, perioada de avânt în ceea ce priveşte achiziţionarea a sute de hectare de terenuri, care mai de care mai valoroase. Beneficiind de informaţii cumpărate de la surse publice bine documentate, terenurile au fost achiziţionate la un preţ de nimic, urmând ca peste câţiva ani valoarea acestora să crească, tocmai datorită investiţiilor pe care guvernul sau alte instituţii bugetare urmau să le facă în zonele respective. Actualmente, unele dintre acestea se vând cu 45 de euro metrul pătrat, terenurile respective schimbându-şi proprietarii de mai multe ori, în funcţie de explozia preţurilor de pe piaţa imobiliară. Bunăoară, când s-a stabilit traseul actualului drum de centură sau al autostrăzii Borş-Cluj Napoca, terenurile din vecinătatea acestora au fost achiziţionate en-gross de către funcţionarii publici cu funcţii de decizie de la nivelul instituţiilor beneficiare a investiţiilor, sau prin intermediul unor „mandatari” care nu erau obligaţi să-şi depună vreo foaie de avere. Au fost achiziţionate sute de hectare pe un preţ de nimic, pentru a fi scoase la vânzare, ulterior, pentru sume de zeci de ori mai mari. Pentru asemenea achiziţii era nevoie de sume mari de bani, fapt pentru care un asemenea efort financiar nu putea fi făcut decât de către cei care, la vremea respectivă, aveau în mână pâinea şi cuţitul sau de către cei obişnuiţi să vândă zilnic valută la bursa neagră a tranziţiei. Primii proprietari, beneficiarii Legii 18, au fost cei care au căzut în capcană, „salvaţi” fiind de către speculanţii care au pozat în clienţi oneşti şi cinstiţi. Terenuri centrale obţinute din demolări Din cauza creşterii în ultimii ani a preţurilor terenurilor, unele companii care cochetează cu afacerile imobiliare au început să caute alte oportunutăţi pe piaţa bihoreană de profil. Bunăoară, în Oradea, una din cele mai interesante variante este demolarea fabricilor falimentare situate în buricul târgului şi utilizarea terenurilor aferente pentru proiecte imobiliare profitabile. Vă puteţi imagina ce poate însemna, ca valoare, o suprafaţă de 1000-2000mp în zona centrală a Oradiei? Între 500.000 şi 1.000.000 de euro la prima strigare! În aceste zone, preţul pământului a depăşit valoarea unei fabrici aflate în stare de faliment. Si cum analiştii susţin că integrarea României în UE va aduce costuri mai ridicate pentru unele fabrici, în special din cauza îndeplinirii normelor de mediu, cel mai simplu e ca acestea să se vândă pe un preţ de nimic, fireşte, contra unui comision substanţial. Atenţie la "calitatea" terenului şi reţelele de utilităţi O casă-n pantă poate părea interesantă, mai ales la poalele unui munte, şi nu poate fi comparată cu una din zonă de şes, aşa cum nici o casă sau teren dintr-un centru urban nu vor avea acelaşi preţ cu o casă sau teren din mediul rural. Influenţele enumerate fac ca o parcelă să fie mai scumpă sau mai ieftină, pretabilă sau nu la construcţia de imobile. Dar, mai e ceva. Ceva fără de care nici o clădire din lume nu poate fi viabilă: reţelele de utilităţi. Inainte de a da banii pe teren, orice cumpărător trebuie să se intereseze cât îi va fi de simplu să se branşeze la canalizare, alimentare cu apă, gaz, electricitate. Spre exemplu, branşarea doar la electricitate poate costa de la zeci la sute de milioane lei vechi, după care întreaga investiţie devine, conform legii, proprietatea SC Electrica. În orice afacere şi la orice investiţie, şansele de reuşită sunt mai mari dacă clientul ştie unde să se informeze. Specialiştii recomandă celor lipsiţi de experienţă să se adreseze profesioniştilor: jurişti, arhitecţi, agenţi imobiliari, aceştia ajutând la evitarea greşelilor. Cine procedează altfel, se poate trezi că s-a aventurat într-o adevarată "junglă", unde cu mare dificultate se va descurca fără "călăuze". Mulţi se feresc să trateze cu agenţiile imobiliare care au un procent de 3-5 la sută din preţul de vânzare, tocmai din dorinţa de a negocia direct cu vânzătorul, fără a mai plăti procentul datorat intermediarilor, lucru care ni se pare normal. În schimb, asta nu-i împiedică pe clienţi să ceara referinţe despre bunul imobil unor arhitecţi, jurişti sau chiar primăriilor unde este înregistrat bunul imobil. Creditul ipotecar în căutarea clienţilor Românii au împrumutat în 2005 aproximativ 1,5 miliarde euro pentru a-şi cumpăra, construi sau moderniza o casă ori pentru a achiziţiona un teren. Pentru că numărul băncilor este mare şi concurenţa pe piaţă este la fel, fiecare instituţie bancară întrecându-se în a face oferte care mai de care mai atractive. În general, creditele ipotecare se acordă pe o perioadă cuprinsă între 5 şi 30 de ani, fixându-se un plafon maxim al sumei ce poate fi acordată. Depinde cât de eligibil este clientul. Beneficiarii de credite ipotecare sunt, în general, persoane cu vârste cuprinse între 18 şi 65 de ani. La sfârşitul perioadei de rambursare a creditului, solicitanţii nu trebuie să aibă mai mult decât vârsta maximă acceptată. Şi încă ceva: rata nu trebuie să depăşească 35 la sută din venitul lunar net al solicitantului.