"Vatra Românească", la aniversare După ce, în februarie 1990, a luat fiinţă, la Târgu Mureş, prima filială a Asociaţiei "Vatra Românească, la 1 martie, deci la numai câteva zile, se înfiinţează alte două filiale, la Cluj-Napoca şi Oradea, iar pe 3 martie, filiala de la Alba Iulia. Până în vara anului 1990, s-au înscris în această asociaţie circa 6 milioane de membri şi s-au înfiinţat filiale în majoritatea localităţilor. Explicaţia acestui fenomen ar fi valul de antiromânism ce se abătea asupra ţării atât din interior, cât şi din exterior, dar care se făcuse simţit încă înainte de Revoluţia din 1989, cu pretextul că se îndrepta împotriva dictaturii ceauşiste, reuşind apoi, în scurtă vreme, să spulbere simpatia pe care ne-o arătau multe state faţă de revolta noastră, din păcate, sângeroasă, dar, totuşi, cu pierderi mai mici decât se prognozase. O dată cu apariţia primelor filiale ale Vetrei Româneşti, antiromânismul avea un nume şi o ţintă precisă. S-au inventat tot felul de acuzaţii şi invective, fără nici o justificare, mergându-se până la falsificarea unui "Statut", copiat direct din propaganda horthystă antiromânească de tristă amintire. Din păcate, oameni influenţi, preşedinţi de partide, mergând la Budapesta, inexplicabil, ajungeau să rostească ei înşişi aceste aberaţii la adresa propriului popor. Tulburările provocate de persoane dubioase venite din Ungaria cu autocarele, cu prilejul zilei de 15 martie 1990, şi cele provocate de etnicii unguri de la Tg. Mureş din 20 martie 1990 au demonstrat că se dorea declanşarea unui conflict interetnic. În ţară veniseră reprezentanţii a zeci de televiziuni "imparţiale", pregătite să "imortalizeze barbariile românilor". Aşa s-a răspândit barbaria la care s-au dedat unii tineri maghiari asupra bietului Mihăilă Cofar, omul cu pulover verde, care putea fi arătat lumii că este maghiar. Din păcate, mulţi necunoscători ai realităţilor din Ardeal, precum şi mulţi oportunişti au preluat sloganele antiromâneşti, reuşind, în ultima instanţă, să zădărnicească şi încercările Parlamentului de a afla adevărul. Astfel, românii şi, în special, "Vatra Românească" au rămas cu blamul aruncat asupra lor chiar de către cei vinovaţi. Este târziu astăzi să arătăm câtă dreptate a fost atunci cu "vânzarea ţării" cu paşii mărunţi ai vârfurilor udemeriste şi nu numai, lucruri ironizate de către unii politicieni şi jurnalişti duşi de val sau inconştienţi la cât se ridica preţul unor voturi necesare ca să poată fura în linişte, şi unii, şi alţii, avuţia unui popor minţit prin toate mijloacele media, de fiecare dată când trebuia să se prezinte la urne. Nu se poate uita scena aceea, când ardelenii au făcut un marş al tăcerii la Preşedinţie, când elemente adunate de prin cine ştie ce cotloane au fost incitate de i-au scuipat pe bieţii oameni care se duseseră la cel mai înalt for al dreptăţii. Nici petiţionarii de pe vremuri, la curtea împăratului de la Viena, nu au fost trataţi ca urmaşii lor în propria ţară, după un secol de emancipare. Cine şi când va săruta obrazul acelor oameni ca să spele ruşinea îndurată? Până atunci nu va fi bine, căci impostura şi minciuna s-au instalat la masa unde ar trebui să se facă dreptate. Deocamdată, se poate afirma că "Vatra Românească", prin apariţia ei, a salvat ţara de conflicte majore. A încetinit politica paşilor mărunţi ai mai marilor din UDMR, în speranţa că ţara se va trezi la realitate şi nu se va ajunge să ni se reproşeze că de la bun început programul UDMR a vizat autonomia, separarea şi alte bazaconii pe care unii jurnalişti le descoperă uimiţi abia acum, iar organele în drept nu sesizează încălcările Constituţiei nici când acestea se petrec sub ochii lor. "Vatra Românească" a fost dată la o parte tocmai de persoane care cică reprezintă societatea civilă, cu toate că, iniţial, printre membrii acesteia se găseau toate vârfurile sănătoase şi de valoare ale societăţii civile, cuprinse astăzi de o lehamite faţă de tot ce se întâmplă în politica românească. Poate asta au şi urmărit cei puşi pe căpătuială. Astăzi, "Vatra Românească" mai speră că va veni o zi când va fi ascultată, căci necazurile ţării sunt şi necazurile ei. Odată şi odată adevărul trebuie să iasă la suprafaţă, românii trebuie să ştie ce s-a întâmplat la 1 Decembrie 1990, la Alba Iulia, când s-a huiduit. Atunci era la trei zile de la vizita lui Coposu la Budapesta, unde acesta afirmase că "Vatra" ar fi şovină. La apariţia lui la microfonul Sesiunii Parlamentare Omagiale, ce se ţinea acolo, mulţimea a scandat: "Vatra nu-i şovină!" Ce s-a spus după aceea, se ştie. Dintre toţi jurnaliştii, căutători de sensuri şi adevăruri, nu s-a învrednicit nimeni să dezmintă o minciună spusă cu bună ştiinţă, pur şi simplu s-a făcut pe placul UDMR şi a partidelor care preluau sloganurile acesteia. Sunt oameni în Parlamentul României care se dau integri, dar uită că au pe conştiinţă această palmă pe obrazul unui popor, care, deocamdată, a iertat, dar sigur nu va uita niciodată insulta nemeritată. Cine are casetele filmate atunci ar putea revedea ce s-a scandat atunci, dar şi când a venit Preafericitul Teoctist la microfon. De fapt, erau câţiva bătrânei de la Cluj-Napoca, nemulţumiţi de retrocedările unor Biserici. Spre final, când reprezentantul UDMR a vorbit necinstit despre programe şi lipsa de şcoli, s-a vociferat, dar foarte puţin, iar acest lucru a fost redat trucat la buletinele de ştiri. Ar fi cazul să se demonteze acele neadevăruri. Aşa poate am înţelege cum a fost provocată marea degringoladă în care a fost târâtă ţara de către unii şi alţii după propriile interese. Corneliu BENEA, fost prim-vicepreşedinte (la înfiinţare) al Filialei Bihor a Asociaţiei "Vatra Românească" Promisiunile nu ţin loc de foame Cu trecerea vremii şi a unei ierni geroase, nouă, bătrânilor, ne-au încărunţit şi mai tâmplele, aşezându-ne pe umeri o grea povară ce se numeşte "senectute". Gândurile ne frământă, chinuindu-ne pentru că după ani de muncă ar fi trebuit să ne bucurăm şi noi din plin de fiecare zi dăruită de Dumnezeu. Dar n-a fost să fie aşa. De ce? Pentru că viaţa majorităţii pensionarilor este un calvar. Totdeauna am fost marginalizaţi. În regimul comunist ni se spunea "plebea", de care doi dictatori voiau să scape, văzând că noi, pensionarii, lungeam cozile la alimente. Nu exagerăm când afirmăm că acum noi abia ne târâm picioarele cu sau fără baston, numărând zilele în aşteptarea pensiei amărâte pentru a ne plăti taxele, impozitele şi facturile. Răutăcioşii spun că la bătrâneţe îţi trebuie puţin, dar ne întrebăm cât de puţin? Numai cei care poartă această cămaşă ştiu că din pensie nu-ţi poţi cumpăra medicamentele de care ai strictă nevoie, pentru că de câte ori se dau compensate la farmacii, din mila guvernanţilor, ţin doar 2-3 zile şi lumea se calcă în picioare. Nu-ţi poţi cumpăra un suc măcar o dată pe lună, o carte sau un ziar, să nu mai vorbim de obiectele strict necesare. Suntem ţara cu cei mai mulţi pensionari săraci. Cei îndrituiţi să repare această nedreptate au făcut doar promisiuni. După recalculare, peste 2 milioane de pensionari au rămas cu aceeaşi pensie. Din păcate, guvernanţii noştri una zic şi alta fac. Ni s-a spus că taloanele CFR pentru pensionari cu reducere de 50% la clasa a II-a care nu au fost folosite vor fi decontate, dar, deocamdată, aşteptăm în zadar. Câtă ingratitudine! S-au scumpit alimentele de bază: carnea, laptele, orezul, cartofii, legumele, tarifele serviciilor au crescut, serviciile de apă, canalizare şi salubritate, îngrijirea medicală, preţul biletelor la transportul urban şi interurban, se scumpesc gazele naturale etc. Dacă mergi într-un magazin să cumperi ceva după buzunarul de pensionar, deranjezi pe cei care scot din portofel teancuri de bani, tu, biet pensionar, numeri gologanii să vezi dacă îţi ajung şi dacă îţi mai rămâne ceva până la următoarea pensie. Se ştie că o mare parte din actualii pensionari au fost membri ai Uniunii Generale a Sindicatelor din România. Aceste organizaţii au acumulat de-a lungul anilor uriaşe fonduri materiale. Este normal ca de aceste bunuri să beneficieze în primul rând făuritorii lor, pensionarii de astăzi. Nu cred Executivul şi Legislativul, Convenţia Naţională a Sindicatelor că este timpul ca şi în acest domeniu să se facă dreptate? Din marile privatizări pensionarilor nu le revine nimic? România se recomandă un stat de drept şi democrat cu şanse de a intra în anul 2007 în Uniunea Europeană, principalul partid de guvernământ se numeşte Alianţa Dreptate şi Adevăr (DA), iar când s-a votat, pensionarii au fost primii. Cei pe care i-am ales s-au gândit în primul rând să-şi mărească lefurile şi indemnizaţiile. Mulţi dintre parlamentari sunt fii ai pensionarilor, ar trebui să ştie cum o duc pensionarii. Păcat că trebuie să spunem că trăim într-o ţară în care nu prea există respectul generaţiilor. Bolnavi, singuri şi neajutoraţi, neascultaţi şi neînţeleşi, ne simţim ca nişte naufragiaţi. În campania electorală, Traian Băsescu le-a promis cetăţenilor acestei ţări că o vor duce mai bine, i-a vrăjit pe pensionari că o să trăiască bine, un bine pe care îl tot aşteptăm, dar în zadar... Gavril RUGEA, pensionar