57 de ani de la răscoala ţăranilor din Bihor împotriva securităţii Vara lui 1949 în localităţile bihorene Bicaciu, Batăr, Belfir, Girişu Negru a fost o vară fierbinte din cale afară. Localnicii îşi amintesc cu groază de răscoala împotriva securităţii. Băteau clopotele întruna, oamenii au pus grapele de-a lungul drumului şi l-au barat cu bolovani. Securiştii au tras focuri de armă în aer, să sperie lumea. Dacă au văzut că nu fuge nimeni, au oprit maşina şi au tras focuri înspre oameni. Abia după ce au văzut că sar pietrele, oamenii s-au împăştiat. * Scânteia răscoalei. Era pe timpul secerişului. Cei mai mulţi oameni erau săraci, fără prea mult pământ, lucrau la treieratul grâului cu ziua, ca să-şi facă rost de grâu pentru pâine pentru familie. Primarul de atunci, Cotuna Teodor, i-a adunat la Sfatul Popular, să-i lămurească că nu li se dă grâu pentru muncă, doar bani. "Nu putem mânca bani", au spus ţăranii şi au intrat cu forţa peste primar, au scos registrele agricole cu cotele obligatorii şi le-au dat foc, au ars tablourile comuniste, pe Lenin şi Marx. La Batăr, au dat foc monumentului comuniştilor (zis Arcul de triumf). Au scos tricolorul, iar răsculaţii au mers pe stradă, cântând cântece patriotice. * Interogări şi arestări în masă. A doua zi, securiştii au trecut la represiuni, cu lovituri de bastoane, i-au pus să declare cine a tras clopotele, cine a vorbit cu chiaburii. În noaptea de 3 august securitatea a înconjurat satele. Atunci, la ora 2 noaptea, povestesc oamenii, au fost luaţi de acasă şi deportaţi la Poarta Albă. Tot atunci l-au ridicat pe bătrânul Costan Ilaş, om de 75 de ani, din Girişu Negru, din Batăr, pe Ana Bojou, de 76 de ani, iar Eva Moştearu, de 65 de ani, tot din Batăr, cu încă 9 familii au fost deportaţi la Basarabi la muncă forţată, la cariera de cretă. * Chiaburii luaţi ca din oală. Securiştii cu delegaţi de la primării au bătut la uşa chiaburilor. S-a făcut un fel de inventar de formă, dar li s-a sechestrat tot. La întoarcere nu au mai găsit nimic. Comuniştii şi securitatea nici nu i-au lăsat să intre în casă, până nu au dat declaraţii la miliţie că nu au nici o pretenţie de la nimeni. * Scene dramatice. Biro Iosif, un tânăr de 23 de ani, din Belfir, peste o lună de zile urma să aibă nunta. La 50 de metri de la sediul primăriei l-au împuşcat. A căzut la pământ uitându-se înapoi, dar n-a murit imediat. O vecină care s-a uitat prin crăpătura gardului l-a văzut şi a fugit prin grădină, să o anunţe pe viitoarea lui soţie. Aceasta l-a văzut căzut la pământ, ridicându-se într-o mână. Tânărul i-a cerut apă să bea, dar când ea s-a apropiat de rănit, santinela a somat-o din primărie, apoi i-a tras câteva gloanţe în cap până şi-a dat duhul. Acest lucru îl povestesc ţăranii din Belfir, după 57 de ani.