De Paşte, creştinii de pretutindeni sărbătoresc Învierea Lui Iisus Hristos. Această sărbătoare marchează şi momentul în care primăvara îşi reintră în drepturi.


Datini de Sărbătoare
Pentru slujba Învierii, credincioşii pregătesc coşul pascal şi îşi manifestă prezenţa şi bucuria la actul Învierii, după specificul fiecărei zone. De Sfintele Paşti, în satele şi comunele din nordul Sucevei se pregătesc diferite dulciuri, în mod special "Babele", prăjitura făcută din cozonac, ce se toarnă în forme speciale. Umplutura se pregăteşte din nucă, rahat şi stafide. "Babele" sunt duse la slujba de Înviere. În Bucovina, fetele se duc în noaptea de Înviere în clopotniţă şi spală limba clopotului cu apă neîncepută. Cu aceasta apă se spală pe faţă în zorii zilei de Paşti, ca să fie frumoase tot anul şi aşa cum aleargă oamenii la Înviere când se trag clopotele la biserică, aşa să alerge şi feciorii la ele. În zona Câmpulung Moldovenesc, datina se deosebeşte prin complexitatea simbolurilor, a credinţei în puterea miraculoasă a rugăciunii de binecuvântare a bucatelor. În zorii zilei de duminică, credincioşii ies în curtea bisericii, se aşează în formă de cerc, purtând lumânările aprinse în mână, în aşteptarea preotului care să sfinţească şi să binecuvânteaze bucatele din coşul pascal. În faţa fiecărui gospodar este pregătit un astfel de coş, după orânduiala strămoşilor. În coşul acoperit cu un şervet ţesut cu model specific zonei sunt aşezate, pe o farfurie, simbolurile bucuriei pentru tot anul: seminţe de mac (ce vor fi aruncate în râu pentru a alunga seceta), sare (ce va fi păstrată pentru a aduce belşug), zahăr (folosit de câte ori vitele vor fi bolnave), făina (pentru ca rodul grâului să fie bogat), ceapă şi usturoi (cu rol de protecţie împotriva insectelor). Deasupra acestei farfurii se aşează pasca, şunca, brânza, ouăle roşii, dar şi ouăle încondeiate, bani, flori, peşte afumat, sfeclă roşie cu hrean şi prăjituri. După sfinţirea acestui coş pascal, ritualul de Paşti se continuă în familie. În Banat, la micul dejun din prima zi de Paşti, se practică tradiţia tămâierii bucatelor. Apoi, fiecare mesean primeşte o linguriţă de paşti (vin+pâine sfinţite). În meniul acestei mese festive se include ciolanul de porc fiert, ouă albe şi mâncăruri tradiţionale, după acestea se continuă masa cu friptură de miel.


Ouăle roşii - viaţa şi reînnoirea naturii
Este unul din cele mai vechi simboluri pascale din lume. Forma sa ovală înglobează picătura de ploaie şi seminţele, două elemente dătătoare de viaţă. Oul însuşi reprezintă viaţa şi reînnoirea naturii, cu atât mai mult cu cât păsările îşi depun ouăle în această perioadă, importanţa sa fiind amplificată de faptul că popoare precum perşii sau egiptenii au credinţa că viaţa a început de la un ou. În antichitate, în Roma, China şi Grecia, ouăle se dăruiau ca şi cadouri de primăvară, iar în Evul Mediu membrii familiei regale dăruiau ouă învelite în foi de aur. Obiceiul vopsirii ouălor este încă practicat în Europa şi Asia, dar spre deosebire de alte regiuni, unde obiceiul chiar a dispărut, la noi a ajuns a fi o adevărată arta prin tehnică, materialele şi simbolistica folosite. În folclor, există diverse legende despre înroşirea ouălor, cea mai răspândită fiind cea conform căreia Maica Domnului, venind la fiul său, a aşezat coşul lângă cruce, acestea înroşindu-se cu sângele lui Iisus. Văzând ouăle roşii, Hristos a spus: "De acum înainte faceţi şi voi ouă roşii întru aducere aminte de răstignirea mea". Roşul simbolizează pe de o parte focul, care purifică, precum şi sângele Domnului, răstignit pentru mântuirea păcatelor omenirii.


Mielul - simbol al Învierii
Era deseori adus drept sacrificiu către Dumnezeu, adus de către poporul evreu. Prin extrapolare, Iisus s-a sacrificat întru iertarea păcatelor omenirii. Astfel, creştinii au văzut în miel un simbol al Învierii şi multe sunt popoarele care pregătesc miel la masa de Paşte. Cea mai veche rugăciune de binecuvântare a mieilor a apărut în secolul VII d.Hr., într-o mănăstire din Italia, iar în următoarea perioadă obiceiul de a consuma miel la masa de Paste a fost adoptat de către însuşi Papa. În prezent mielul apare pe masa pascală şi sub formă de fursecuri. Totodată, se consideră aducătoare de noroc vederea unui miel, în special în această perioadă.


Legenda ouălor vopsite
Ouăle, în mitologie simboluri ale vieţii şi ale fertilităţii, sunt nelipsite pe masa de Paşte. De-a lungul timpului au apărut tot felul de metode de a vopsi şi ornamenta ouăle cu ocazia acestei sărbători. Aceste metode diferă de la ţară la ţară. În Evul Mediu tradiţia cerea ca stăpânii să dăruiască slugilor ouă cu ocazia Paştelui. În ceea ce priveşte culorile ouălor, există foarte multe posibilităţi de a le vopsi, unele dintre ele având conotaţii simbolice şi religioase. În Grecia, obiceiul este ca ouăle să fie vopsite în roşu, pentru a aminti credincioşilor de sângele vărsat de Iisus Hristos pentru mântuirea tuturor oamenilor. Popoarele slave foloseau metode mai speciale, vopsind ouăle în auriu şi argintiu. O altă metodă folosită mai ales în Austria, dar şi în România, este aceea de a vopsi ouăle cu produse naturale, folosind coji de ceapă. Aceste ouă se ornamentează prin aplicarea unor frunze pe coajă, înainte de a le fierbe în apă cu coji de ceapă. În Germania, de Paşte, în fiecare casă există un aşa-zis "pom de Paşti" făcut din crenguţe înflorite împodobite cu ouă, iepuraşi sau puişori de lemn sau plastic colorat.


Iepuraşul de Paşte
Iepuraşul de Paşte este un simbol păgân, emblemă a fertilităţii, asociat de creştini cu apariţiile lui Iisus după Înviere. Prima menţionare a iepuraşului ca simbol pascal apare în Germania, pe la 1590. În unele regiuni din această ţară se credea că iepuraşul aduce ouăle roşii în Joia Mare şi pe cele colorate altfel în noaptea dinaintea Paştelui. Printre alte simboluri ale Paştelui se mai numără liliacul, expresie a purităţii, şi fluturele, a cărui ieşire din crisalidă în altă formă aminteşte de Învierea lui Iisus. Obiceiurile de Paşte nu diferă mult de la o zonă a lumii la alta, ci ţin în special de specificul gastronomic. Peste tot se prepară mâncăruri tradiţionale, cum ar fi pasca la ruşi şi români, osterstollen în Germania, Baba Wielancona la polonezi. Cel mai des, aceste mâncăruri sunt binecuvântate la biserică, alături de ouă şi carne. Tot in Germania au fost fabricate primele dulciuri din ciocolată şi zahăr şi de acolo s-a răspândit tradiţia pe întregul continent şi în Statele Unite (odată cu fenomenul de emigrare). Alte legende asociate acestui animal se întâlnesc şi în China (unde se pare că iepurele întruchipează o creatură ce trăieşte pe Lună şi macină orezul, simbol al vieţii) sau la anumite triburi din America unde există un mit conform căruia iepurele ar fi adus oamenilor focul. Legendele budiste menţionează că iepurele, neavând ce să aducă drept jertfă zeiţei Indra s-ar fi gătit în focul sacru, iar ca răsplată a fost aşezat pe Lună. În dimineaţa de Paşte sunt aşteptate cu nerăbdare cadourile iepuraşului. Acestea sunt în general ascunse prin casă sau grădină. Dacă iniţial era vorba de figurine de ciocolată reprezentând iepuraşi sau ouă de ciocolată oferite copiilor, încet, încet s-a adoptat ideea de a oferi cadouri tuturor celor dragi.