Beiuşul, cel mai important târg din partea de nord-vest a ţării, atrage, pe zi ce trece, tot mai mulţi comercianţi, producători agricoli, cumpărători şi... gură cască. Este acesta un semn că oraşul, zona în ansamblul ei, se dezvoltă şi poate absorbi tot mai multă şi mai diversă marfă. Dar, pentru că, ştiţi, întotdeauna există un "dar", avantajele derivate din existenţa târgului de joia şi a celor mai mici, de marţea şi sâmbăta, atrag, fireşte, şi neajunsuri pentru locuitorii urbei. Asupra unuia dintre aceste inconveniente ne-am oprit în materialul nostru. Dacă problema curăţeniei în urbe, după terminarea târgului, este rezolvată, mai repede sau mai târziu, de lucrătorii pieţei, o alta a apărut la orizont: cerşetorii! Tot mai mulţi, tot mai strategic aşezaţi, tot mai insistenţi. Departe de noi gândul de a cere capul săracului, numai că, pe aceşti oameni, mulţi dintre ei, schilozi, bolnavi şi bătrâni, nu-i vede nimeni! Nici poliţia, nici gardienii publici, nici asistenţa socială, nici măcar organizaţiile caritabile! Nimeni nu oferă acestor dezmoşteniţi ai veţii mai mult decât un ban ori o bucată de pâine! Nu e, însă, o soluţie! Ei au nevoie de mai mult: de un adăpost - unii dintre aceştia de îngrijire într-un mediu specializat - cei bătrâni sau bolnavi, de căldură sufletească. Altfel, va continua să existe pe străzi alături de noi "ceilalţi", uneori trecând neobservaţi, alterori "agresând" cu cerşetoria lor, oricum, într-un dispreţ ignorant faţă de lege, din cauza nepăsării organelor de răspundere şi spre bucuria haină şi neomenească a celor care îi scot la "produs"! În faţa acestei situaţii nenorocite, ce să spunem acum, la vreme de sărbători, "La mulţi ani!"? Doamne fereşte!