În urmă cu două decenii, călătorul care ajungea cu trenul în Oradea putea să vadă în curtea Depoului CFR Oradea zeci de locomotive. Câteva dintre ele erau frumoase şi negre, cu cazane de abur prelungi şi hornuri înalte. Stăteau frumos aranjate pe şine aşteptând doar un foc zdravăn în cuptor pentru a pufăi din nou, nărăvaşe, pe şine. Astăzi, Depoul este aproape gol, semn al sărăciei vremurilor. Locomotivele au fost tăiate una câte una, iar oamenii s-au dus şi ei, scoşi în şomaj pentru că CFR-ul nu-i mai putea plăti. În aprilie statul pregăteşte o nouă tură de disponibilizări şi o întreagă divizie a Căilor Ferate va fi ori privatizată, ori închisă.

Depoul de locomotive din Oradea a fost unul dintre cele mai mari din vestul ţării. Întins pe o suprafaţă de 11 hectare, depoul era aproape militarizat în vremea comunismului, fiind păstrate aici zeci de locomotive construite în Uzinele Malaxa în perioada interbelică. Autorităţile comuniste nu le-au distrus, deşi calea ferată din întreaga ţară urma să fie electrificată, iar pe şine alergau puternice locomotive cu motoare Diesel. Nu le-au distrus dintr-un motiv strategic: în caz de război şi reţea electrică avariată, puteau oricând fi repuse în circulaţie ca o soluţie alternativă.  "Dovadă că tot ce e simplu este fiabil şi are trăinicie în timp. Pui apă, încarci cărbunele în remorcă, aprinzi focul în cazan şi locomotiva porneşte la drum", spune Mircea Crişan, slujbaş al CFR de peste patru decenii. Pe vremea când şi-a început activitatea la depou, în 1979, erau angajaţi aici peste 1.100 de oameni. Vremurile au, iar astăzi au mai rămas în jur de 90 de salariaţi. Numai anul trecut, în martie, au plecat 74 de angajaţi, iar anul acesta în aprilie sunt aşteptate alte reduceri. Chiar şi depoul în sine a suferit o degradare la propriu, fiind coborât, tot de anul trecut, din martie, la rang de Remiză de locomotive Oradea, subordonată Regionalei CFR Marfă Transilvania, cu sediul la Cluj. Depoul s-a golit încetul cu încetul de locomotive. Primele care au fost duse la tăiat au fost marile locomotive negre cu abur. După 1990, în jur de 60 de locomotive cu abur au fost duse la uzinele de la Câmpia Turzii, dezmembrate, tăiate şi trimise la topit. În curtea depoului nu au mai rămas doar două bucăţi, aduse de la Arad şi revopsite. Trase pe linii moarte, folosesc pentru aducerea aminte a vremurilor apuse când pufăiau pe drumurile de fier. Pe alte linii zac abandonate câteva vagoane vechi de marfă, înconjurate de perdele de bălării şi vegetaţie uscată. Unele zac de atâta vreme acolo că pe marginilile lor au răsărit pâlcuri de copaci. "Anul trecut am avut patru sau cinci solicitări, pentru a le permite unor perechi de miri să-şi facă poze lângă locomotive şi prin depou. Chiar şi acum mă mir de unde le-a venit ideea asta, recunosc că am fost, să zic aşa, un pic şocat", povesteşte amuzat şeful de remiză Mircea Crişan. Activitatea în depou este menţinută la limita de subzistenţă. O locomotivă tocmai îşi făcea plinul de apă, când o alta era scoasă din atelierul de reparaţii de câţiva mecanici şi trasă pe podul rulant rotativ. "Ce să mai transportăm în ţara asta, aer?", întreabă un mecanic de locomotivă, dând din mână a lehamite. Priveşte la ceasurile de pe bord, le şterge cu o cârpă unsuroasă şi dă drumul la frâne. Motoarele vibrează şi locomotiva porneşte uşor, scârţâind a oţel călcat de oţel. Pleacă în gară, unde trebuie să mişte nişte vagoane. În staţia Oradea Est zeci de vagoane de marfă zac abandonate în triaj. Printre linii bălăriile cresc nestingherite. De departe par solide, metalice şi grele, dar rugina se adună pe pereţii vagoanelor, saboţii cad printre traverse. Nimeni nu mai are nevoie de ele. Dacă vreun operator privat are nevoie de o granitură de marfă, de aici îşi poate alege câte vrea. Numai că vagoanele trebuie să treacă printr-o inspecţie obligatorie, iar revizia lor costă. 

La începutul acestei luni SNCFR SA a anunţat alte disponibilizări. Circa 7.300 de salariaţi ai companiilor CFR SA, CFR Marfă şi CFR Călători ar putea rămâne fără locuri de muncă, deşi conducerea companiei a anunţat că va căuta soluţii pentru redresarea financiară. În sistemul feroviar de stat sunt în prezent 56.000 de angajaţi, cu un salariu mediu net pe 2010 de 1.600 lei pe lună. Contractele colective de muncă expiră la finele lunii ianuarie, în prezent conducerea companiei şi sindicatele aflându-se în negocieri.