Este cunoscut faptul că Revoluţia din 1989 a început în faţa casei parohiale a pastorului Laszlo Tokes. S-a scris însă foarte puţin despre ceea ce s-a întâmplat în zilele de dinainte de 17 decembrie. Unul dintre martorii acelor evenimente şi unul dintre oamenii care l-au cunoscut foarte bine pe Laszlo Tokes a fost Gazda Arpad, o perioadă, corespondent la Timişoara al unui ziar orădean de limbă maghiară. Din relatările acestuia, reiese că Lazlo Tokes nu a avut nici o legătură cu adevărata Revoluţie. În vizorul Securităţii Gazda Arpad l-a cunoscut pe Tokes în anul 1986, imediat după ce pastorul a fost repartizat la Timişoara. "Îl vizitam pe Tokes aproape zilnic. Vorbeam şi despre situaţia politică. Laszlo Tokes era în vizorul Securităţii de la începutul anilor `80, când fusese preot la Dej. A fost dat afară din serviciu, dar, după 2 ani, a fost reprimit în Parohia Reformată de Oradea, care i-a oferit un loc de muncă la Timişoara. Preotul paroh de aici, Leu Paiker, era securist. În 1987, a murit Leu Paiker şi atunci Laszlo a rămas preot", îşi aminteşte timişoreanul. După ce Tokes a început să ţină slujbele, din săptămână în săptămână venea tot mai multă lume. "În 1989, cred că veneau în jur de 600 de oameni. Predicile sale erau un mod de împotrivire la regim", mai adaugă Gazda Arpad. Acesta mai recunoaşte că pastorul vorbea foarte mult de libertatea maghiarilor şi mai puţin de cea a poporului român. Prima confruntare cu Securitatea a avut loc în 1988. La 31 octombrie, de ziua Reformaţiei, a fost organizat în biserică un recital de poezie aparţinând lui Dsida Jeno, un poet interzis. Spectacolul, interzis de Securitate, a fost reluat câteva zile mai târziu, poeziile fiind recitate de membrii grupului Thalia de la Teatrul maghiar, printre care se număra şi fostul deputat de Bihor Szilagyi Zsolt. Numele lui Laszlo Tokes a apărut în presa maghiară pentru prima dată legat tocmai de această problemă. Primul material difuzat la radio Kossuth a fost scrisoarea lui Tokes către episcopul de Oradea Papp Laszlo în care cerea sprijinul pentru cei care au fost daţi afară din teatru datorită faptului că participaseră la acel spectacol. Papp Laszlo era membru în Marea Adunare Naţională. După câteva luni, Laszlo Tokes a apărut şi în cadrul emisiunii Panorama a Televiziunii maghiare. Evacuarea era programată pe 15 decembrie "Cei care intrau în casa parohială de la Timişoara au început să fie urmăriţi. O dată am fost ridicat din stradă şi dus la securitate. M-au ţinut jumătate de zi, m-au intrebat unde am fost în ziua precedentă, apoi mi-au spus că sunt bănuit de spargerea unui magazin. Din septembrie-octombrie 1989, ca urmare a apariţiilor tot mai dese ale lui Laszlo Tokes la televiziunea maghiară, la slujbe au început să vină şi oameni de alte religii", mai spune Gazda Arpad. " Episcopul Papp a cerut mutarea lui Tokes în satul Mineu, judeţul Sălaj, şi l-a numit la Timişoara pe Makay Botond, dar Tokes a contestat totul. La parohie au venit doi superiori să ţină slujba în locul său. Atunci, Tokes a intrat în biserică pe o scară, printr-o fereastră, şi a început slujba înaintea celor doi superiori. Împotriva lui Laszlo Tokes, episcopia a deschis proces, cerând să fie evacuat din locuinţa de serviciu. Judecătoria a dat sentinţa de evacuare, iar termenul expira în 15 decembrie 1989. În dimineaţa zilei de 15 decembrie oamenii s-au adunat pentru prima dată în faţa casei parohiale. "Întâi, câte trei-patru, care n-aveau curajul să stea în faţa casei (unde erau poliţişti în uniformă). Pe la amiază, a apărut Denis Carry din cadrul Ambasadei SUA, dar a fost împiedicat să intre de către miliţienii postaţi la poartă. Denis Carry a discutat cu Tokes în uşă. "Jos Ceauşescu!" l-a speriat pe Tokes Pe la ora 9 seara, a venit primarul Timişoarei, Petre Moţ. "Laszlo Tokes a spus care sunt problemele lui, că urmează să fie mutat printr-o sentinţă nedreaptă, că medicul a fost împiedicat să intre la soţie, că geamurile sunt sparte. Primarul a spus că va rezolva toate problemele, după care a plecat", îşi mai aminteşte Gazda Arpad, unul dintre cei care au asistat la discuţii. Mulţimea din faţa casei a plecat, dar a revenit în dimineaţa zilei de 16 decembrie. După-amiază, mişcarea pro Tokes a început să se transforme într-o mişcare împotriva regimului. "Noi, cei din casă, nu am ştiut la început în ce măsură e o provocare. La primele scandări "Jos Ceauşescu!", noi ne-am speriat, mai ales că, fiind ora 15:00, afară era lumină", spune Gazda Arpad. "Tokes era atât de speriat încât a cerut oamenilor să nu demonstreze împotriva regimului în faţa casei sale. Printre cei din stradă a apărut zvonul că Tokes e forţat să trimită acasă oamenii. Seara, după ce mulţimea a fost alungată, au fost aduse trei plutoane de militari în termen, fără arme. După un timp, mulţimea s-a întors şi militarii au fugit. În primele rânduri ale demonstranţilor erau puşti de 14-16 ani care aruncau cu pietre. Unii dintre copii aveau căşti şi bastoane în mâini, semn că se bătuseră cu jandarmii. Până spre seară, forţele de ordine au reuşit să îi alunge pe demonstranţi." Fuga e ruşinoasă, dar e sănătoasă... "Noaptea, în jurul orei 3.30, a apărut un camion. L-am trezit pe Laszlo Tokes şi împreună am ieşit în balconul bucătăriei, unde era pregătită o scară şi am ajuns în curtea interioară. În câteva plase aveam mâncare şi apă, care ne ajungeau o săptămână. Am început să ne rugăm, moment în care în curte au pătruns circa 15 persoane, unii în civil, alţii în uniformă de miliţieni. Un tip civil i-a zis lui Laszlo Tokes: "Roagă-te, că o faci pentru ultima oară!" Familia Tokes a fost urcată într-o Dacie, iar mobila încărcată în camion, şi au fost duşi la Mineu. Ceilalţi am fost duşi în curtea Securităţii din Timişoara. În data de 20 decembrie, pe la 10 seara, am fost scoşi cu un camion şi eliberaţi", şi-a mai adus aminte Gazda Arpad. (va urma)