"Noi v-am dat pământul, noi vă cerem să veniţi cu el la colectiv"

Aceşti noi împroprietăriţi la care nu se formase în suficientă măsură legătura cu pământul, printre altele şi din absenţa mijloacelor materiale necesare lucrării lui, vor fi primii care se vor înscrie după 1949 în gospodăriile colective, forţaţi şi de activişti: "Noi v-am dat pământul, noi vă cerem să veniţi cu el la colectiv."

Ce a urmat după reforma agrară din 1945 a fost un lung cortegiu de hotărâri ale CC al PMR, decrete, HCM prin care practic s-a desfiinţat proprietatea privată, s-a decimat clasa ţărănească, mai cu seamă gospodarii de frunte ai satelor româneşti, a fost înfrântă cu sălbăticie puternica rezistenţă anticomunistă a ţăranilor români din Arad, Argeş, Bacău, Bihor, Braşov, Dolj, Galaţi, Ialomiţa, Muscel, Teleorman, Vlaşca, Vrancea şi din Munţii Banatului. Forţa represiunii şi lipsa speranţei vor produce o dramă fără precedent: degradarea materială şi umană a ţărănimii române. A ştiut partidul comunist că aceasta va fi evoluţia? Putem astăzi afirma cu certitudine că a ştiut şi că a şi dorit-o. Petru Groza, tipul oportunistului de care s-au slujit şi care i-a slujit pe comunişti, spunea într-o întâlnire electorală cu ţăranii: "Noi n-am căutat la ceea ce ne-au spus unii, îndeosebi Maniu: 'Rău faci, domnule Groza, că mergi cu comuniştii, pentru că în clipa când partidul comunist va avea cuvânt în această ţară, va lua ţăranilor chiar şi păpuşoiul'". Dar dacă Petru Groza a ignorat sfatul unui patriot plin de înţelepciune şi de respect pentru poporul lui, el nu a ţinut seama nici de sfaturile lui Stalin - evident, din alte raţiuni - cu privire la colectivizarea ţăranilor români.
Iată ce povesteşte însuşi Petru Groza despre întâlnirea avută la Moscova cu Stalin, la sfârşitul anului 1944: "Am avut o întrevedere cu generalissimul Stalin între patru ochi, fără tălmaci. Conversaţia s-a purtat în limba germană. Am vorbit despre experienţa sovietică în agricultură. Cunoştea şi înţelegea perfect evoluţia muncii în agricultură. Dar să întărim această proprietate ţărănească individuală şi să înlocuim munca brută a plugarului prin maşinism. Mi-a recomandat să înfiinţăm ferme model, economii model, de la care ţăranii să se inspire în organizarea muncii, selecţionarea seminţelor şi întreaga evoluţie a unei agriculturi sistematice. Paralel, să înfiinţăm centre de maşini agricole, cât mai numeroase şi cât mai bine utilate."
Elementul fundamental care l-a făcut pe Stalin să-i dea aceste sfaturi lui Groza este interesul economic pe care îl aveau Sovietele faţă de performanţele agriculturii ţărăneşti din România. La data discuţiei dintre Stalin şi Petru Groza, România avea o imensă datorie de război faţă de Rusia sovietică. Stalin, cunoscând slabul randament al agriculturii colhoznice sovietice, evident că i-a cerut lui Groza o agricultură performantă şi aceasta nu putea fi obţinută decât prin întărirea proprietăţii ţărăneşti individuale.
Dar comuniştii români, mulţi de altă naţie decât cea românească, şi cozile lor de topor au sărit peste cal şi au început din 1949 cea mai ticăloasă operă făcută vreodată în România: "exterminarea ţăranului gospodar". Aceste personaje incompetente, avide de putere şi răzbunare, inculte, propulsate în posturi de maximă decizie au hotărât exproprierea, colectivizarea forţată, depersonalizarea ţăranilor români, transformarea lor într-o masă amorfă, săracă, imorală, uşor de manevrat. Agricultura sovietică aşezată pe cele mai înalte culmi, prosternarea în faţa inepţiilor lui Miciurin şi Lâşenko nu este mai bine conturată decât prin următoarea confesiune care aparţine tot lui Petru Groza: "Am fost acasă la profesorul tătân, pe care atâţia dintre savanţii noştri superficiali îl consideră un ţăran, dar la acest ţăran am văzut grâu altoit pe pir, mazăre în copac şi pătlăgele roşii crescute în copaci."

"Nu ştii? Te învăţăm! Nu poţi? Te ajutăm! Nu vrei? Te obligăm!"

Deci contrar până şi sfaturilor lui Stalin, plenara CC al PMR din 3-5 martie1949 hotărăşte, iar decretul 133 din aprilie 1949 fixează cadrul juridic pentru colectivizarea agriculturii. Prin anii '50 era expusă peste tot, la sate, o lozincă: "Nu ştii? Te învăţăm! Nu poţi? Te ajutăm! Nu vrei? Te obligăm!". Cum, prin ultimul ei termen, lozinca dezvăluie natura politicii faţă de ţărănime, ea a fost repede retrasă şi înlocuită cu traditionala lozincă a lui Stalin: "Ne sprijinim pe ţărănimea săracă, în alianţă cu ţărănimea mijlocaşă, împotriva chiaburimii". Procesul de colectivizare a însemnat un lung şir de represiuni materiale, de molestări fizice şi psihice asupra ţăranilor, care nu s-au putut ajuta decât la nivel comunitar, fără nicio putinţă de coagulare regională a rezistenţei la desproprietărire.
Prima acţiune comunistă îndreptată asupra ţăranului l-a avut ca ţintă pe ţăranul înstărit, denumit de comunişti chiabur, pentru care s-a creat sistemul cotelor obligatorii. Sistemul era diabolic, fiindcă el cerea aproape întotdeauna cote mai mari decât posibile. Muzeul Ţăranului Român a editat în 1997 o broşură intitulată "Boul roşu", în care 19 ţărani din diverse locuri ale ţării îşi povestesc chinurile.
Citez: "După foametea din 1947, spune un ţăran, a venit Boul roşu, care ţi-a cerut să-ţi dai pământul şi să te bagi slugă".
"Aşa era politica comunistă, ca să nu mai dea voie oamenilor să fie proprietari."
"Ţăranul primea o carte, 'obligaţiune de predare', cu antetul 'Partidul Muncitoresc Român'. În această carte completată la sfatul popular erau trecute cotele, cantităţile pe care erai împins să le predai. Că nu aveai nicio oaie şi erai trecut cu 30 de oi. Că aveai un hectar de pământ şi erai trecut cu două. Că nu aveai picior de vită şi erai împins să dai cotă de carne de vită, cotă de carne de porc. Şi de nu aveai, dai banii."
"Ne-au luat tot, şi vaca. O pus la noi paznic să vadă dacă oalele au urme de lapte, dacă în ziua aceea am mâncat lapte."
"Mi-a fixat cota de lapte 2000 litri pe 1952. Şi o anunţă pe mama în februarie: mâine seară să predai laptele. Eram imediat după reforma monetară şi nu aveam niciun ban. Mama şi cu surorile ei şi cu nişte fini au umblat prin toate cătunele şi au adunat lapte şi telemea şi caş, caşcaval şi unt, şi până a doua zi seara a predat cota de lapte. Ei, gândindu-se că în 24 de ore nu va putea strânge laptele, i-au şi făcut proces de sabotaj, pentru care a trebuit să se judece la Câmpulung."
(va urma)