Acestea au fost vorbele pline de ură ce răsunau ca un ecou dintre rândurile mulţimii adunate în faţa locului de judecată. Iisus stătea blând ca un miel şi privea spre cei care cu doar cinci zile în urmă au strigat: OSANA, BINECUVÂNTAT ESTE CEL CE VINE ÎN NUMELE DOMNULUI. Acum, în această zi sângeroasă de vineri, ramurile de finic s-au transformat în spini ucigaşi, împletind coroana Celui care o purta cu multă durere în suflet şi dragoste pentru oameni. Loviturile de bici date de romani, dar şi de evrei au umplut de răni corpul Celui care peste puţine ore urma să aducă mântuirea întregului neam omenesc. Dar parcă loviturile nu erau atât de dureroase pe lângă vorbele pline de ură şi batjocură pe care le adresau oamenii veniţi să asiste la răstignirea Celui care era condamnat la moarte, pentru că i-a învăţat pe oameni cuvântul lui Dumnezeu, pentru că i-a vindecat, pentru că i-a înviat din morţi, pentru că a redat orbilor vederea, pentru că i-a învăţat cum trebuie să se roage, în timp ce Baraba, purtând chipul fărădelegii, era eliberat! Dar suferinţa Domnului a continuat şi pe drumul Crucii, timp în care Iisus a căzut de mai multe ori sub povara greutăţii lemnului ce cântărea 98 kg. Pironit în cuie, în miezul zilei, Iisus se găsea răstignit pe cruce, între doi tâlhari, rugându-se pentru cei care-L batjocoreau, zicând: IARTA-I, DOAMNE, CĂ NU ŞTIU CE FAC! SĂVÂRŞITU-S-A, au fost ultimele vorbe pe care Iisus le-a rostit, după care cerul s-a întunecat, pământul s-a cutremurat, iar soldaţii şi-au dat seama că au răstignit un om nevinovat. Era prea târziu, căci Iisus murise pentru omenire. Fie ca această sărbătoare a Învierii Domnului Iisus Hristos să aducă pace şi bucurie în sufletele tuturor şi să putem rosti, fără a-L răstigni din nou pe cruce, HRISTOS A INVIAT!