Aflați printre beiușenii care au participat la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, Ioan Ciordaș și Nicolae Bolcaș nu au mai apucat să vadă împlinite hotărârile luate la 1 Decembrie 1918, adică trecerea teritoriilor românești de dincoace de Carpați sub administrația românească. La sfârșitul anului 1918 și începutul celui următor, Bihorul a trecut prin calvarul retragerii rămășițelor armatei austro-ungare, dezintegrate și bolșevizate.

În primăvara lui 1919, pământul Bihorului a fost stropit cu sângele victimelor Masacrului de la Sighiștel și al celorlalți martiri ai luptei pentru unitatea românilor, printre care și fruntașii beiușeni Ioan Ciordaș și Nicolae Bolcaș, asasinați în noaptea de 3/4 aprilie, la Lunca. Interogați despre soarta celor doi patrioți, pe care-i ridicaseră de acasă în toiul nopții, criminalii – soldații de sub comanda căpitanului Verboczy – nu și-au recunoscut fapta, Ioan Ciordaș și Nicolae Bolcaș fiind dați dispăruți. Cumplitul adevăr a fost descoperit abia după eliberarea Depresiunii Beiușului de sub nedreapta și vremelnica stăpânire străină, trupurile mutilate ale celor martiri fiind descoperite într-un mormânt improvizat din satul Lunca, în apropiere de albia pârâului Vărzarilor. Aduse la Beiuș, trupurile martirilor Ioan Ciordaș și Nicolae Bolcaș au fost înhumate creștinește, momentul fiind redat de doi dintre apropiații iluștrilor dispăruți:

„Și în amurgul unei sumbre seri de primăvară, la 25 aprilie 1919, adânc îndurerați așezarăm sub glia rece, de lângă biserica din deal, o parte din sufletul și ființa noastră.

Exhumați și agnoscați (identificați - n.n.) cei doi martiri, Vineri după Paști, sunt aduși la Beiuș, petrecuți de lacrimile satelor și de jeluirea clopotelor. Două coșciuguri de metal își fac intrarea zguduitoare de inimi în Beiuș și în ele osemintele fără viață ale celor doi advocați români, dr. Ioan Ciordaș și dr. Nicolae Bolcaș.” (Constantin Pavel, „Zile trăite. 1918-1919”, Beiuș,1926)

„Vineri după Paști cele două coșciuguri, cari închiseră în ele mândria Bihorului și nădejdea poporului, fură aduse la Beiuș.

Plângea cerul, plângem noi toți, plângeau miile de țărani, cari cu prapori dela biserici veniră în urma carului funerar.

Și nici odată glasul clopotelor n-a fost mai jalnic ca și atunci.

Preoții celor două biserici din Beiuș [...] nu căutarăm în ce ne deosebim, ci în ce ne potrivim și săvârșirăm prohodul împreună în biserica gr. catolică.

[...]

Două predici, una din partea protopopului gr. cat. V. Hetco, și una din partea mea, complectară durerea exprimată în cântecele duioase bisericești și în șiroaiele de lacremi ale mulțimei imense!

După o scurtă tăcere în care se auzea cum picură stropi de lacrimi, corul «Lyrei» de sub conducerea lui I. Bușița cu un pătrunzător «în veci pomenirea lor», cuprinse ultimul nostru cuvânt.

Și coșciugurile sunt ridicate!

Le-am dus să le îngropăm în cimitirul ortodox lângă biserica din deal”. (Petru E. Papp, „Din trecutul Beiușului”, Beiuș, 1928)

În perioada comunistă, „tovarășii”, slugile supuse ale puterii de la Răsărit, au încercat să șteargă din memoria colectivă amintirea jertfei lui Ciordaș și Bolcaș, motivul fiind clar: aceștia căzuseră victime unor bolșevici! Mai mult, monumentul închinat acestora, amplasat în centrul urbei, a fost și acesta mutilat: statuia din bronz înfățișând Patria-mamă plângând un erou în agonie, operă a renumitului sculptor Horia Miclescu, a fost demontată de pe soclu și topită, iar placa, de asemenea din bronz, pe care erau consemnate cuvintele lui Ioan Ciordaș – „Viața mea este a poporului meu!” – a avut aceeași soartă. După Revoluția din Decembrie ’89, odată cu revenirea la democrație, beiușenii și-au putut manifesta liber recunoștința față de făuritorii României Mari, Ioan Ciordaș și Nicolae Bolcaș fiind declarați Cetățeni de Onoare post-mortem ai Beiușului, în anul 2003 și ai județului Bihor, în 2014.

În plus, la Beiuș a devenit o tradiție ca de 25 aprilie să fie comemorați martirii Ioan Ciordaș și Nicolae Bolcaș. La mormântul comun al celor doi patrioți, se adună anual reprezentanții autorităților locale, precum și numeroși localnici. Vineri, 24 aprilie, Primăria și Casa de Cultură Beiuș au organizat în devans momentul comemorativ. La eveniment au participat primarul Gabriel Popa, consilierul local Remes-Decebal Lazea, Anca Banda, referentă la Casa de Cultură a Municipiului Beiuș, Florin-Vasile Ciurdariu și Tania Dărăbăneanu, membri ai familiei martirului Ioan Ciordaș, Tăsică Bursașiu, președintele subfilialei beiușene a Asociației Naționale Cultul Eroilor „Regina Maria”, profesori și elevi ai liceelor din urbe și reprezentanții asociației locale „Avram Iancu”.

După ce membrii Corului Asociației „Avram Iancu” Beiuș, sub bagheta lt. col. (r.) Zoltan Boldiș, au intonat Imnul Național, iar protopopii locali Marian-Vasile Popa (ortodox) și Zorel Zima (greco-catolic) au oficiat pe rând ceremonialul religios, au urmat câteva discursuri însuflețite pe care le-au rostit Florin-Vasile Ciurdariu și Tania Dărăbăneanu, urmași ai martirului Ioan Ciordaș, precum și primarul Gabriel Popa, cu toții subliniind importanța jertfei fruntașilor români unioniști comemorați:

„Suntem aici ca să cinstim memoria martirilor neamului românesc și să ne aducem aminte în fiecare clipă că pentru ei era un deziderat de a revedea țara întregită, de a avea astăzi o limbă și libertate, libertate fizică, juridică și deopotrivă spirituală, iar pentru toate aceste lucruri trebuie să le mulțumim nu doar celor doi, cât și altor eroi și martiri ai neamului românesc.

Referindu-mă la cei doi, s-au născut în perioada Postului Crăciunului, ba mai mult, Ciordaș chiar în ziua de 25 decembrie 1877, iar Bolcaș în 24 noiembrie 1882. Au murit în noaptea de 4 aprilie 1919, în ograda lui Hasan din localitatea Lunca, în perioada Paștilor. S-au născut odată cu Hristos și au murit odată cu Hristos; Hristos, pentru libertatea noastră sufletească, iar ei pentru libertatea noastră fizică și juridică, așa cum spuneam mai înainte”. (Florin-Vasile Ciurdariu)

„Ne bucurăm nespus că memoria lor nu este uitată, este cinstită, și ne străduim să fim urmași demni ai lor, să nu uităm că sunt cauze pentru care trebuie să fim, la o adică, gata să facem sacrificiu. Poate nu suntem în stare să-l facem total, precum cei doi martiri, dar, atât cât putem să le fim demni urmași”. (Tania Dărăbăneanu)

„Dacă în urmă cu o săptămână serbam eliberarea Beiușului de sub ocupația străină, astăzi este de datoria noastră să aducem recunoștința ce se cuvine celor doi martiri. Ei nu s-au luptat doar pentru a contribui la dezrobirea Beiușului și a întregii zone, ci au luptat pentru liberul acces la educație, pe care îl cred cel mai important lucru pe care îl are o țară. Cred că de aici pornește totul, de aici pornesc și valorile, și, în același timp, va rămâne ceva după noi, atât în plan local, cât și național. De aceea, vreau să-i încurajez pe elevi, pentru că, pe lângă învățătura dobândită la școală, mai trebuie să credeți în voi, așa cum cei doi martiri au crezut în ei înșiși, ducând mai departe voința și credința noastră strămoșească. Au luptat pentru valori, pentru credință și pentru noi, pentru cei de astăzi. Au fost martirizați pentru un scop nobil, acesta fiind libertatea de care ne bucurăm cu toții astăzi”. (Gabriel Popa)

La final, participanții, printre care și elevii Colegiului Tehnic „Ioan Ciordaș”, alături de profesorii Claudia-Florina Cighir și Adrian-Ionuț Sabău, directoare, respectiv director adjunct, au depus un omagiu floral pe mormântul martirilor Ioan Ciordaș și Nicolae Bolcaș.