Procesarea fructelor de pădure, o dilemă ascunsă în spatele neputinţei
Pădurile României, deci şi cele ale judeţului Bihor, administrate de Regia Naţională a Pădurilor Romsilva, sunt binecuvântate de Dumnezeu prin resurse nelimitate de fructe de pădure şi plante medicinale care, într-un final, ajung la centrele de colectare ale Romsilva.
"Pe toate le pregătim pentru export, spunea, zilele trecute, un angajat al amintitei instituţii. Sunt livrate în stare proaspătă în Italia şi alte ţări pe bază de contract de export." Ce-i drept, în fiecare an, se realizează nişte venituri din export. Dar, cum spun cetăţenii, este păcat că, la noi, nu se valorifică decât în mică parte. Le vindem cu un preţ mic şi le cumpărăm, procesate, de străini, la un preţ înzecit. Nu e un motiv cu care să ne batem cu cărămida în piept, când risipim o materie primă pentru că "avem de unde". Şi în judeţul nostru, s-ar putea lua iniţiativa prelucrării fructelor de pădure în nişte fabrici, creându-se, astfel, noi locuri de muncă. Dovada că şi românii sunt capabili să exporte produse finite, este magiunul din prunele de la Hălmagiu - exportat şi ambalat în recipiente din brad tocmai în Franţa. Procesarea fructelor de pădure ar avea impact asupra stimulării succesului economic al judeţului Bihor şi crearea de locuri de muncă.



Comentarii
Nu există nici un comentariu.