Unul dintre colegii noştri a călcat strâmb, acceptând pactul cu diavolul, expunând întreaga breaslă la oprobiul public. În plină campanie anticorupţie, pe baricada căreia presa şi-a câştigat o poziţie de veşnic combatant, iar pe capul gazetarilor incomozi sunt puse "preţuri" fabuloase, gestul ziaristului care îşi vinde "bunăvoinţa" pe un pumn de arginţi este, fără îndoială, un act de trădare. Dar oare complicitatea aleşilor locali la fărădelegile care au gestionat banii publici în ultimii ani poate fi considerată altfel? Milioane de dolari din bugetul public au fost aruncate de legislativul local pe apa sâmbetelor şi duminicilor fotbalistice pentru a cumpăra bunăvoinţa unui electorat din ce în ce mai apatic. Deşi starea de complicitate a consilierilor locali cu iniţiatorii acestei cvasi-falimentare ordonări de credit nu mai poate fi contestată, descinderea inspectorilor Curţii de Conturi în ograda municipalităţii nu a avut darul de a face lumină. La ultima şedinţă ordinară, de teamă să nu fie prinşi cu ocaua mică de cei care le vor lua curând locul, consilierii locali au consimţit la ştergerea urmelor, ridicând mâna pentru dizolvarea SC Fotbal Club Oradea Bihor SA şi transferarea întregului său patrimoniu către Clubul Sportiv "Fotbal Club Oradea". Numai că e imposibil să desfiinţezi ceva ce nu ai înfiinţat încă, or SC Fotbal Club Oradea Bihor SA nu a existat niciodată înregistrată ca persoană juridică în evidenţele Oficiului Registrului Comerţului. E posibil ca, în marea lor ignoranţă şi în suficienta impostură, o bună parte din aleşii orădenilor nici să nu fi avut habar că zeci de miliarde de lei au fost virate din vistieria municipalităţii în contul unei "societăţi fantomă", dar aceleaşi circumstanţe atenuante nu mai pot fi invocate şi în cazul reprezentanţilor executivului local. Premeditarea cu care s-a instrumentat acest mare jaf din banii publici nu poate fi sancţionată doar la urne, fie şi numai pentru că "preţul tăcerii" unei bune părţi a electoratului a fost deja plătit. Dar pentru că între "preţul tăcerii" ziaristului şi cel al reducerii sale la tăcere nu se va pune niciodată semn de egalitate, credem că avem dreptul să ne întrebăm la cât s-a ridicat "preţul" plătit organelor abilitate care, în loc să facă lumină în afacerile murdare ale municipalităţii, preferă să tragă storurile muşamalizării o dată cu foloasele unei tăceri de aur...