Licitaţiile cu dedicaţie au devenit, în ultimii ani, principala cale de drenare a banilor publici în buzunarele private ale acoliţilor administraţiilor locale şi judeţene. Fie că a fost vorba despre (răs)plata unor poliţe, sinecure, filodorme sau pur şi simplu de propria înavuţire, cei puşi în fruntea acestor instituţii nu s-au dat în lături de la nimic pentru a eluda legislaţia în vigoare, prin nesocotirea interesului public în favoarea celui clientelar. Aparenta reglementare legală a achiziţiilor publice nu a fost în măsură să-i descurajeze pe administratorii bugetelor locale şi judeţene de la practicile păguboase de spoliere a banilor cetăţenilor. Portiţele lăsate întredeschise de legiuitor tocmai pentru a încuraja competiţia loială şi a scădea preţul oricărei adjudecări de bunuri sau servicii din bani publici au fost trântite cu neruşinare de perete, pentru a face loc ofertelor sprâncenate ale găştilor de interese. Aşa a fost posibil ca firme ale unor consilieri locali sau judeţeni să beneficieze de contracte de prestări de servici de ordinul zecilor de miliarde de lei, pachetul de privilegii fiind extins cu neruşinare până la a şaptea lor spiţă. În acelaşi timp, s-a dezvoltat o întreagă oligarhie administrativ-financiară care căpuşează bugetele publice şi le devorează sistematic fără teama obturării miilor de capilare prin care banul cetăţeanului este aspirat cu voluptate. Un exemplu elocvent este cel al tentativei de închiriere a domeniului public în vederea amplasării de panouri publicitare, o afacere din care municipalitatea ar trebui să stoarcă o grămadă de bani pentru a petici sacul bugetar, parcă tot mai mic şi tot mai gol în ultima vreme. Numai că nu aceste deziderate par că i-au animat pe artizanii acestei proceduri de achiziţie publică în urmă cu un an, când au întocmit un caiet de sarcini exact după sarcinile primite, şi l-au mulat după chipul şi asemănarea clienţilor casei, invocând criterii şi impunând condiţii pe care nici un alt ofertant din afara cartelului de interese nu le putea întruni cumulativ. Ne este tot mai clar că tocmai acesta a fost interesul lacheilor administraţiei, de a îndepărta orice intrus care, la o adică, putea avea naivitatea de a aduce mai mulţi bani în punga municipalităţii, fie şi prin eliminarea prin competiţie directă a prestatorilor de servicii... contra servicii. De ce le-a fost, însă, teamă tot nu vor scăpa, pentru că braţul lung al legii are parcă altă vigoare acum, când ne despart mai puţin de 20 de luni de integrarea europeană. Aşa se face că funcţionăraşii publici care au ticluit păgubosul caiet de sarcini menit să prejudicieze atât bugetul public, cât şi interesele ofertanţilor eliminaţi din competiţie au fost deferiţi justiţiei, urmând să mărturisească acolo, cu mâna pe Biblie, dacă au acţionat de capul lor sau doar pe barba altcuiva. Desigur că a greşi e omeneşte, dar a persevera în acest păcat pare de-a dreptul diabolic. Cum altfel să caracterizezi atitudinea ostilă a administraţiei publice, care, deşi a fost sesizată în legătură cu nelegalitatea şi consecinţele atribuirii de contracte pe sprânceană sfidează, deopotrivă, contribuabilii şi legea? Noi nu suspectăm pe nimeni de incompetenţă, deşi numai un incompetent nu s-ar sesiza că nu se poate adjudeca astăzi o licitaţie unor ofertanţi care întruneau criteriile de eligibilitate, aşa măsluite cum erau, abia cu un an în urmă. Dar nu putem să nu ne întrebăm cât de mare o fi preţul acestei mimări, câtă vreme el îl poate orbi în aşa hal pe un funcţionar public ca să nu înţeleagă cât de scurt este drumul de la onoare la dezonoare, de la demnitate la stigmat şi de la virtute la impostură...