Omul este ceea ce crede. Şi devine executantul a ceea ce crede. Pentru a-şi urma credinţa el calcă peste moarte. Dau ca exemplu cruciadele. Dacă la prima chemare s-au adunat zeci de mii de oameni voluntari care plecau să lupte pentru eliberarea locurilor sfinte se poate spune că nu ştiau ce îi aşteaptă, la următoarele nu se mai poate argumenta aşa. Se ştia deja că din zeci de mii se întorc o mână de oameni, restul rămânând hoituri de-a lungul marilor drumuri, mâncaţi de păsările văzduhului. Şi totuşi, se duceau la fel de mulţi. Azi s-ar mai duce cineva? Spune-mi ce crezi şi îţi voi spune ce vei face sau observ ce faci şi-ţi voi spune ce crezi, indiferent ce-mi spui. Dar omul nu este doar ceea ce crede, ci şi ceea ce aude sau ceea ce aude şi vede modifică în mod continuu ceea ce crede, iar bonsaiul se creşte cu migală. În drumurile lor de cucerire soldaţii romani au ajuns prin sec. II î. Cr. în Portugalia, undeva aproape de Capo da Roca, extremitatea vestică a continentului, pe care romanii o credeau sfârşitul lumii. Acolo au ajuns lângă râul Lima care atunci se chema Lethe, nume care, după sonoritate, era aproape identic cu numele râului uitării din mitologie. Mitologia afirmă că, trecând râul uitării, uiţi totul despre lumea aceasta şi ajungi pe lumea cealaltă de unde nu te poţi întoarce. În luptele lor cu lusitanii legiunea trebuia să treacă râul. Soldaţii refuzau cu încăpăţânare. Preferau să se lase decimaţi decât să-l treacă. Dar aveau un comandant inteligent. A trecut râul, scăldându-se în el, a ajuns pe malul celălalt şi-a început să-i strige pe nume pentru a le arăta că n-a uitat nimic şi că totul nu-i decât o poveste ridicolă. Legiunea a trecut apoi şi ea veselă şi fără frică. Deci omul este ceea ce crede, dar această credinţă, în opinia unei mase de oameni, este transformabilă. Ea este continuu fasonată de către cei care cunosc arta conducerii. Este o componentă esenţială a actului de conducere. Moralitatea acestui lucru şi valorile în numele cărora se acţionează este altceva. Dar studierea opiniei publice şi manipularea ei a existat întotdeauna. Cristos era supravegheat de agenţii romani care îi trimiteau lui Augustus rapoarte despre deplasarea, cuvântările lui şi efectul lor asupra maselor, monitorizând o eventuală revoltă în regiunile orientale ale Imperiului. Pe ei religia evreilor nu îi interesa, erau toleranţi, îi interesa doar liniştea Imperiului. Cum a evoluat această tehnică? Un colonel englez, Lawrence, cel care din Moscova a furat pentru regina Maria o parte din bijuteriile ei, aducându-le din tezaurul dat la păstrare ruşilor şi nerecuperat nici până astăzi, şi-a publicat memoriile. În memorii afirmă că în timpul Revoluţiei Ruse, conducea în Rusia o reţea de presă în limba rusă, care trebuia să combată puterea de influenţa germană în opinia publică rusă, să minimalizeze cultura germană, caracterul german, armata germană, să promoveze orice i-ar fi putut face urâţi pe germani. Această reţea era doar o mică parte a eforturilor pe care le făceau diverse reţele pentru manipularea opiniei publice ruseşti. În 1924, Stalin a dat ordin ca populaţia Basarabiei să fie manipulată psihologic de propagandă pentru ca atunci când, oricând, va veni vremea, ruşii să fie aşteptaţi ca eliberatori, iar administraţia română să fie urâtă. Ştia că vin cutremure mondiale. După 16 ani, ruşii răpeau Basarabia. Credeţi că pentru aceste generaţii lucrurile stau altfel? Dacă are puterea de a fi sincer cu el însuşi şi se poate înţelege pe el însuşi, fiecare om matur şi bătrân va recunoaşte cât de influenţate au fost opiniile sale de propagandă comunistă şi cum încet, dându-şi sau nedându-şi seama, şi-a schimbat modul de a gândi, şi-a schimbat opiniile. Iar fasonările populaţiei, ale fiecăruia, continuă şi astăzi cu tehnici psihologice cu mult mai sofisticate. Ultimul exemplu. Fiecare a văzut la TVR 1 de sărbători, la oră de maximă audienţă, apărând un personaj care învârtea nişte cartoane pe care scria ceva de genul: "Petrom a devenit rentabil abia după ce s-a privatizat". Adică după ce a fost predat OMV-ului cu resurse naturale cu tot. Clipul n-are nici un rost publicitar economic. El urma după scandalul cu preluarea Petrom-ului românesc prin spionaj economic. Un purice înghiţise un elefant. Bătrânii încă ne mor de foame, majoritatea copiilor plâng umiliţi din cauza lipsurilor, iar noi dăm pe gratis 5% din resursele de petrol ale Europei. Clipul era făcut pornind de la tehnica stimulilor subliminali care se imprimă adânc în memoria privitorilor, influenţându-le modul de a gândi, fără a-şi da seama. Clipul a apărut pentru a adormi preocuparea opiniei publice faţă de această grozavă tâlhărie economică. El sugerează exact inversul. Probabil, dosarul se va muşamaliza, dar, dacă opinia publică nu este anesteziată, nu este bine. Înaintea lui? Aduceţi-vă aminte de reclama cu Roşia Montana, ceva de genul "Noi vă aducem locuri de muncă, noi vă aducem bani..." Este vorba despre aceeaşi populaţie săracă, dar care are un munte de aur, care prin contract ar fi predat cuiva. Adică românii care ar scormoni muntele ar primi salarii de mizerie în raport cu Canada sau Europa, iar statul român ar rămâne cu 2% din propriul lui aur, 98% intrând în buzunarele cui? Aceasta este adevărata miză a cazului Roşia Montana, plus imensul pericol ecologic. Noi suntem săraci sau proşti, ori orbiţi? Dacă nu suntem, orbi vom fi orbiţi prin clipuri, articole etc. Analizaţi cu atenţie aşa-zise sondaje de opinie făcute de posturi de radio, care au foarte mulţi ascultători. Veţi constata cum sunt încurajate toate părerile care converg înspre direcţia de opinie pe care o promovează postul şi cum este respinsă cu brutalitate orice opinie care contrazice respectiva direcţie. Doar suntem democraţi! Este o tehnică extrem de eficientă şi conştientizată de foarte puţini ascultători. Restul sunt fasonaţi în opinii aşa cum grădinarul fasonează stejarul crescut în ghiveci pentru a ajunge un caraghios bonsai. Alexandru cel Mare a ajuns stăpânul lumii mai ales pentru că Olimpia, mama lui, la îndemnul lui Aristotel, îi repeta toată zi de zi: "Eşti viteaz. Vei cuceri toată lumea!" Dacă de mic, cineva îţi spune zi de zi că eşti mare, eşti frumos, eşti inteligent, eşti curajos, vei ajunge să te crezi întocmai, să ai un psihic de învingător, să te comporţi astfel şi să ai randamentul maxim pe care ţi-l permite prin antrenare natura umană. Dacă ţi se repetă zi de zi: "Eşti mic, eşti urăt, eşti prost" vei ajunge să crezi că eşti aşa, te vei comporta ca un om umil, iar cei din jur te vor dispreţui sau te vor trimite căpşunar în Spania. Vă rog priviţi ecranele: "Vă primesc la muncă, nu vă primesc la muncă". Despre români şi bulgari este vorba, ca despre ultimii oameni: "Îi primim în casă... nu-i primim...", afirmaţii repetate zi de zi, de luni de zile. Cum ne cred europenii: urâţi, murdari, mitocani etc.? Nici ăştia nu vă primesc la muncă. Puteţi munci doar în agricultură etc. Zi de zi. De când? Ce efect au toate acestea asupra majorităţii populaţiei? Conştiinţa naţională se va hipnotiza la maximum sau va dispărea. Românii vor sfârşi şi prin a le fi ruşine că sunt români. Vor dori să plece să ajungă altcineva. Vă rog citiţi ziarele. Puţine fac excepţii. Majoritatea sunt pline de ştiri aparent neutre, dar stupide de tipul: "Trei cai au călcat două capre". "Gâsca lui baba Veta a ajuns în curtea lui moş Toader." Refuză, în numele "echidistanţei", să publice articole care să-i îndemne pe oameni să gândească, să ridice semne de întrebare, articole de atitudine, analize şi sinteze. Acea aşa-zisă "echidistanţă" are menirea să formeze o populaţie pasivă, care nu gândeşte, care se lasă manipulată. Adică: "Nu vă bateţi capul. Lâsaţi-ne pe noi, că noi ştim ce trebuie să facem. Fiţi boi cuminţi şi vă vom lega la iesle de aur, unde vă vom pune fân frumos mirositor." Credeţi cumva că bătăliile s-au terminat? Da de unde... Doar că nu sunt între state, ci între naţiuni şi între grupuri de interese, pentru un loc cât mai bun sub soare. Nu se pot toţi încălzi la fel de bine. Un exemplu. În urmă cu câţiva ani, la Londra, s-a publicat un fel de enciclopedie a şampaniilor. România, ca ţară, a fost a patra din lume care produce şampanie, după Franţa, Germania şi Ucraina. Ei bine în enciclopedia respectivă figurau ţării precum Kenia sau Tunisia, care fabrică şampanie de 10-15 ani, dar lipsea România şi mărcile sale de şampanie. Miza? Enormă. Ea este cartea după care fac comenzi marile lanţuri de hotele, restaurante şi marketuri. Dacă nu figureazi acolo, înseamnă că nu exişti sau că nu meriţi atenţie. Miza este economică şi socială. Este vorba despre mulţi bani şi sute de mii de oameni care lucrează în viticultură şi în vinificaţie. Bătălia este dură, iar dintre mijloacele de masificare în limba română doar unele sunt româneşti şi destinate intereselor româneşti. Ne-am integrat în UE şi rolul statului devine tot mai palid. Suntem un popor între alte popoare ale Europei. Dar în Europa şi în lume este ca în orice sat şi în orice oraş. În orice sat există un centru şi o periferie sau o ţigănie. În orice oraş există un centru şi o mahala. Locul nostru îl va hotărî viitorul. Duşmanii ne vor spune că "deja ăsta-i locul". Vom ajunge în mahalaua Europei sau vom sta în centrul ei? Ştim noi să citim printre rânduri? Dacă nu vom conştientiza ca popor toate cele de mai sus, dacă nu ne vom creşte copiii ca să înţeleagă aceste lucruri, dacă nu vom fi activi şi nu vom deschide ochii vecinilor şi cunoscuţilor vom ajunge într-adevăr în mahalaua Europei. Eu mă adresez doar celor pentru care demnitatea este averea supremă.