soţiei mele, Doina, cu ocazia aniversării, în acest an, a 72 de ani de viaţă şi 50 de ani de căsătorie

 


Trecut-au anii şi s-au tot dus

De când destinele ni le-am unit

De jos tot am urcat în sus,

Culmi înalte împreună am ţintit.

 

Am pornit la drum de la nimica

Reuşita-n viaţă ne-am dorit,

Izvorul propăşirii ne-a fost munca,

Prin armonie şi iubire am izbutit.

 

Tu ai fost omul cu sufletu curat

Ce ai ştiut să faci de toate

Mai mult decât m-am aşteptat

Mi-ai dăruit şi două fete.

 

Împreună le-am crescut şi educat

De-a lor izbândă suntem mândri, fericiţi

Că au reuşit în viaţa aşa cum le-am îndrumat,

Azi datoria noastră e împlinită ca părinţi.

           

 

La rândul lor au doi feciori

Răzvan şi Mihnea, nişte voinici

Falnici şi frumoşi ca două flori,

De care suntem mândri ca bunici.

 

Vorba-ţi molcomă şi pură

De înţelepciune şi de farmec plină

Au făcut din tine o făptură

De te-am socotit a mea regină.

           

Am escaladat ai vieţii munţi

Pe care cu sudoare i-am suit,

Azi putem conchide fericiţi

Că visul nostru s-a împlinit.

 

Anii ne-au nins cu dalbe petale

Şi nici nu cutez a crede

Că noi coborâm încet la vale

Fără a observa că bruma cade

Şi clepsidra vieţii scade.

 

"La mulţi ani!", soţul Florian Albu