Anu' Nou şi Anu' Vechi. La mijloc, cumpăna-ntră ani. Omu-i şi iel dă faţă. Ce face? Cum ce face? Stă şi să uită. Mai întîi, cîtă anu' ci-o trecut. Apoi, cîtă cial' ce vinie. Aghică să uită ‘năpoi, cîtă ci-o fost şi înenchie, cîtă ci-are şi fie. Amu, dacă ‘năpoi are ce veghia, înenchie nu pria, că-i niegură. Cînd s-a mai lăsa niegura, a veghia păstă ci-a da, bunie, o' rele. Tăt şpilu-i aista: cînd umbli pîn niegură, tria' şi calci cu atenţîie!

Amu, dacă tăt vini voarba dă Anu' Nou, drept îi că-i momentu-n care omu' traje linie la tăt ci-o fost pîn-acoalia şi zîce cîtă a' lui, răspicat: -"Mă! N-o fost rău!" , sau: -"Mă! Tăt aşe d-ar fi!", ori: -"Mă! Mai rău şi nu fie!". Da', dacă zîce: -"No, aşe da!", însamnă că tăchi-or mărs, dîn zîsa lu' ciala, flais. Oricum a fi foastă anu' ci-o trecut, musai şi mulţămim dîr tăchie (şchiţ' voi cui), acăr cum or fost, că dîn zîsa unuia, aşe-i în lume, tria' şi le primim şi pă cele rele, ca pă cele bunie.

Oricum, în prag dă An Nou, tria' şi uităm dă cele năplăcuchie, petrecuchie dalungu' anului. Tria' şi trecem cu veghieria suferinţîle şi bolile, năajunsurile şi năînţălejerile, hîrghia şi învidîia, răutachia şi suduiturile ... , că-i moment dă sărbătoare şi voarba lu' unu': cele rele şi să spele, cele bunie şi s-adunie. Dîrt' asta nie-ntorcem priviria dîn cîtă ‘năpoi, dî la moşu' încîrnit dă zîle, care mere-nculu c-o tablă-n spachie pă care scrie mare - Anul Vechi şi nie uităm cu drag înenchie, cîtă pruncuţu' mîndru ce vinie cîtă noi rîzînd, c-o ciapţă-n cap, pă care scrie - Anul Nou.

Dă goşchi sînchiem pregăchiţ'! Uşile dî la ocol îs dăscuiechie, cînii-s legaţ', în casă-i cald, culcuşile şed cuminţ' în oala dî pă frigătoare, cîrnaţîî-s în laboşe pă şpohert, aproape fripţ', răchia şi vinu' în ieji aşchiaptă pă masă, alăturia dă blighile cu plăcintă coardă cu nuci şi mac, goşchii sechioşi şi flămînz' d-atîta umblat pîn sat cu pluguşoru', capra ori sorcova.

Oricum, urătorii şchiu că tria' şi să grăbiască, nu dă altă da' la căminu' coltural îi mare bal. No dară, s-o organizat Revelionu' şi-i musai şi margă tătă suflaria iar pruncii să pregăchiesc dîn timp şi puşchie la mniez dă noapchie, cu carbit. C-aşe zîce că să păfugă cele rele.

Eh, iac-aşia-l primiam noi, la ţară, pă Anu' Nou. Aşe-i că iera fain'? Cichitorule! Tu cum îl primiai? Adu-ţ' aminchie!

Şi păntru că pominii mai sus dă mărsu' cu pluguşoru', în continuarie, am şi vă prezînt "Pluguşoru' lu' bace Toghiere", da' nu înenchie d-a vă trănsmichie multă sînătachie şi urări dă binie, alăturia dă trădiţîonalu' "La mulţ' ani!" Şi nu uitaţ'! Viaţa-i frumoasă da-i scurtă, aşe că ascultaţ' şi veghieţ'!

 

Pluguşoru'

Aho, aho, vecinii mniei,

Ie mai horjiţ' dîn ţîngălăi

Şi băchieţ' doba şi s-audă,

Ca şi uităm dă griji şi trudă.

 

Că iaca mai zbură on an,

Ca pihile dî pă suman

Şi ca golumbii dî pă casă,

Ca mîţa prinsă-n vîrf dă masă.

Mînaţ' măăăi!

Pomnind dîn zbice flăcăi!

 

Aho, aho, ţăranii mniei,

Ce creşchieţ' pui, gîşchie, purcei,

Vă fie viaţa-ndelungată,

Cu mulchie-mpliniri presărată.

 

Cu penzii mari şi sînătachie,

Cu bani mulţ', luaţ' pă bucachie

Şi cu ţîdule-n jeb, dă băi,

Ie mai horjiţ' dîn ţîngălăi

Şi tolăiţ' dîn gură măi!

Hăăăi! Hăăăi! Hăăăi!

        

Iar domnii dî pî la oraş

Şi cumpere dî la voi caş,

Curechi, pipărci, oauă şi clisă,

Lapchie, verghieţuri, croampe, pită.

 

Aho, aho, viaţă la ţară,

Chie treci ca fumu' dîn ţîgară

Şi iei cu chinie floaria vieţîî,

Frumoşii ani ai tînăreţîî.

Ie mai mînaţ' vecinii mnei,

Că v-oi da la tăţ' colăcei

Hăăăi! Hăăăi! Heeei!      

La anu' şi la mulţ' ani!

Dicţionar: niegură - ceaţă; flais - la fix; hîrghia - cearta; ciapţă - un fel de căciuliţă; culcuşile - sarmalele; horjiţ' - faceţi gălăgie;  pihele - scamele; suman - palton ţărănesc; ţîdule - bilete.

http://www.bacetoghiere.ro/

Gheorghe Hodrea