AM 17 ani şi, cu toate că nu mă pricep foarte bine la economie, mă întreb dacă economia României poate justifica (conform spuselor altora) exodul tineretului spre Occident. Nu fac parte dintre cei care-şi doresc să plece şi asta pentru că: ori nu sunt destul de curajoasă să înfrunt o mentalitate diferită de cea a românilor, ori sunt prea curajoasă să înfrunt mentalitatea în care m-am format. Când mă gândesc la emigrarea generaţiei mele, îmi vin în minte idei care mă tulbură: numărul de telefon al persoanei potrivite, pe care nu-l am acum (nici la 30 de ani şi, probabil, nici mai târziu), scindarea noastră, a tuturor, în rataţi şi elită; prioritatea pilelor faţă de o diplomă; a "pleca" înseamnă un refugiu în altă mentalitate. Dincolo de motivele financiare, de fapt, mentalitatea este cea care-l alungă pe tânărul nostru, pentru că se sufocă, pentru că nu are LIBERTATEA de a alege slujba pe care o vrea (şi pentru că ştie că a supravieţui înseamnă să fie avocat sau politician). Să mai vorbim despre libertatea cu care gândeşte tânărul în şcoală, libertatea artistului de a se informa, despre libertatea doctorului care nu are întotdeauna tehnologia necesară pentru a da speranţă vieţii? În momentul de faţă, patria mea iubită nu pare să nu-mi ofere un viitor limpede. Întrebarea pe care vreau să ne-o punem împreună este: DE CE ne mirăm că pleacă românii? Din moment ce, după terminarea facultaţii, nu-ţi poţi găsi o slujbă bună, doar dacă faci parte din elită (?!) şi ai numărul de telefon al persoanei potrivite. Vă întreb pe dumneavoastră dacă tot economia e vinovată de existenţa parveniţilor? Adevărul e că noi, românii de azi, suntem vinovaţi de existenţa pragmatismului adus la condiţie de pilă. Mă tem că şi eu voi ajunge în situaţia de a fi vinovată dacă fiii mei vor dori să plece! Asta va însemna că nu am schimbat nimic în România, că şi eu voi fi determinată de anumite circumstanţe să-mi sfătuiesc odraslele să aleagă o slujbă dincolo de graniţă. Nu afirm că în Occident nu există pragmatism, ci că acolo există noţiunea de mijloc: pătura de mijloc (nu numai rataţi şi elitişti), există un mijloc de trai decent, un mijloc prin care informaţia potrivită să ajungă la persoana potrivită, există un mijloc prin care cuvântul tânărului să aibă greutate în lumea sa. S-ar putea ca, peste 3 ani, să mă găsesc în situaţia în care laşitatea de a rămâne se va schimba în curajul de a pleca? mă puteţi acuza de asta? Pop Milena-Augusta, cls a XI-a B, C.N."M.Eminescu"