* Bodu de la ANAF s-a trezit vorbind. Băiatul se crede politician şi începe să aibă păreri. După mintea sa, pragul electoral ar trebui ridicat la nici mai mult, nici mai puţin, decât 10%. Deformaţie profesională, joaca cu procentele, precum cu taxele şi impozitele. România se numără printre puţinele ţări în care există prag electoral. Ridicarea pragului electoral la 5%, în anul 2000, a fost o mare prostie a ţărăniştilor, care nici nu au mai intrat în Parlament. * CNSAS este o instituţie total depăşită. Membrii săi sunt oameni nepotriviţi pentru o asemenea activitate. Cred că teama de a nu-şi pierde importantele avantaje materiale pe care le au de pe urma funcţiei îi face "mieluşei". E ruşinos să-l auzi pe Ticu Dumitrescu ridicându-l în slăvi pe Traian Băsescu, pentru faptul că, prin prezenţa sa la CNSAS, ar fi pus această instituţie pe picior de egalitate cu serviciile secrete. Incredibil câtă ignoranţă, de unde şi atitudinea linguşitoare. Prin lege, CNSAS este subordonat Parlamentului. SRI, SIE şi celelalte servicii sunt obligate să răspundă cererilor CNSAS. Neîndeplinirea obligaţiilor atrage răspunderea penală, administrativă, civilă sau disciplinară a conducătorilor organelor, instituţiilor şi persoanelor fizice respective. De ce este nevoie de Preşedintele României? Să facă ce? * Lui Băsescu îi dă mâna să dea termen 31 decembrie pentru predarea dosarelor de către serviciile secrete la CNSAS. El ştie că dosarul său e pus bine, iar cu noii şefi ai SRI şi SIE, nicio problemă. Ca la ruletă: les jeux sont faits, rien ne va plus! * După toată tărăşenia cu deconspirarea, "Coaliţia Română pentru un Parlament Curat" îşi arată din nou faţa, îngrijindu-se acum de o "guvernare curată". Cât tupeu la Alina Mungiu Pippidi! În loc să-şi asume eşecul acţiunii cu "Parlamentul curat" - de pe urma căreia Parlamentul României s-a umplut cu securişti şi informatori, iar proştii au luat locul aşa-zişilor traseişti, Mungiu Pippidi şi trupa sa se erijează, din nou, cu neruşinare şi indolenţă, într-o instanţă morală. * La Oradea, în faţa unei audienţe preponderent pedistă, Traian Băsescu a ţinut o lecţie despre descentralizare. După ce a terminat cu Marea Neagră şi cu Axa Bucureşti - Washington - Londra, s-a apucat să fredoneze, după ureche, aria descentralizării. Teorii de doi bani. Descentralizarea este o problemă subsecventă autonomiei locale, ce ţine de o decizie politică transformată de Parlament în legi specifice. Până nu demult, PD, în frunte cu Traian Băsescu, nu se omora cu promovarea legilor, care să ajute autonomia locală. Ce au înţeles ascultătorii lui Băsescu din teoria sa despre descentralizare se vede din spusele şefei Inspectoratului Şcolar Judeţean. Doamna se laudă că a deschis porţile şcolilor pentru controlul modului de desfăşurare a bacalaureatului, de către C.J. şi Prefectură. Asta se numeşte imbecilizare, nu descentralizare, dragă doamnă! * Dacă tot se află în Ardeal, Traian Băsescu, în loc să bată câmpii despre descentralizare, ar fi putut să vorbească despre contradicţia dintre autonomia locală şi cea teritorială, cerută de UDMR. * Nebunie pe portativ. Îmi pare rău pentru fostul meu coleg de partid, acum liberal, Adrian Iorgulescu, care s-a lansat prosteşte într-o acţiune de deconspirare a compozitorilor, care au preaslăvit comunismul. Acţiune absolut inutilă. * Traian Băsescu, în dublă ipostază. De la poalele Elenei Udrea, la moaştele Cuvioasei Parascheva. În acest timp, Maria, soţia sa, joacă în telenovele. Şi nu oricum, ci călare. O avea vreo legătură cu Freud? România, frumoasă ţară!