Anul trecut, în lunile august-septembrie, semnalam unele nereguli săvârșite în piața agro-alimentară din Beiuș și în proximitatea acesteia.

Pe strada Unirii, niște comercianți de haine vechi proveniți din alte localități, majoritatea din Oradea, "infiltrați" printre cei câțiva bătrânei beiușeni care practicau acolo acest soi de negoț, au transformat într-un calvar viețile locuitorilor pomenitei străzi: încă de la orele 04.00 - 05.00, acești bișnițari dubioși începeau să-și așeze așa-zisa marfă direct pe trotuare și chiar pe gardurile caselor, acțiune însoțită de tot zgomotul specific șatrei, rezultatul fiind blocarea accesului pe stradă și chiar în casele de pe Unirii pentru mai bine de jumătate de zi, colorații comersanți strângându-și calabalâcul abia spre orele serii. Și asta în fiecare zi de joi, până când presa a semnalat acest caz! Am aflat atunci că situația este mai gravă decât părea la prima vedere: în timp ce comercianții cu pricina țipau că angajații pieței vin să-i taxeze, aceștia se jurau că nici vorbă de așa ceva; primarul Binșului, pe atunci liber, se mira de această stare de fapt ca și cum n-ar fi știut nimic despre comerțul desfășurat acolo, deși conducea destinele urbei de vreo șase ani buni, și numai după ce a fost interogat de presă a catadicsit să cheme poliția pentru degajarea străzii Unirii, declarând că acolo este vorba despre ocuparea abuzivă a domeniului public!

 

O idilă cu... edilul?!

Cu toate acestea, după vreo săptămână, primarul Adrian Domocoș, probabil chinuit de remușcări pentru că tulburase negoțul ilicit al unor bișnițari zgomotoși, certați cu legea și... neplătitori de taxe, îi chema pe aceștia la Primărie. Pentru negocieri, desigur, Domocoș promițându-le unora care nu făcuseră decât să tulbure liniștea publică și să fugă de plata taxelor de piață că le va pune la dispoziție un spațiu amenajat corespunzător. Culmea tupeului, comercianții cu pricina s-au întunecat și mai rău la față și au respins ideea mutării în Obor, vociferările acestora acoperind glasul aproape suav al edilului beiușean, ce părea că, din motive care nouă ne scapă, nu poate să se despartă pur și simplu de acești oameni certați cu legea! Sau, poate, comercianții de haine second nu sunt mai certați cu legea decât alții și relatările lor despre banii dați în fiecare zi de târg angajaților pieței erau adevărate? Aflați cu spatele la zid în urma demersurilor jurnalistice și a plângerilor locuitorilor de pe strada Unirii, primarul și administrația pieței s-au dezis de comercianții menționați, zicând sus și tare că aceștia nici măcar nu au contracte cu autoritățile locale, ba, mai mult, dându-i pe mâna poliției! Domocoș plusa atunci, anunțând că toți tarabagiii care, indiferent de profilul negoțului lor, vindeau în afara spațiului pieței, în fața Ocolului Silvic și pe străzile învecinate, Vasile Lucaciu și Unirii, urmau să fie mutați în Obor, alături de vânzătorii de haine vechi. Minunea n-a ținut decât vreo două-trei săptămâni, cam atâta cât au crezut cei direct vizați de materialele din presă că este suficient pentru ca lumea să uite de caz. Văzând că nimic nu s-a schimbat, că strada Unirii este, în continuare, inundată de ilicitul comerț cu haine second hand, că tarabele din zona Ocolului Silvic sunt tot acolo, la concurență cu un alt soi de bișniță - vânzarea de haine și încălțăminte direct de pe jos, din cutii de carton, o altă "premieră" a ultimilor ani, ne-am îndreptat spre Dan Ardelean, șeful Pieței Beiuș, care, la 25 septembrie 2014, declara că mutarea tuturor acestor comercianți "probabil că se va amâna până la 1 ianuarie (2015 - n.n.), când expiră contractele. Acum, ce să zic? Depinde de Consiliul local și de administrația locală! Dacă dânșii hotărăsc ca să le facă un preaviz de cincisprezece zile, îi mutăm, dacă nu, probabil că o să-i mai suportăm încă două-trei luni!"

 

La început de an, aceleaşi metehne

La început de an, ne-am îndreptat atenția către piață și am constatat cu stupoare că nimic nu s-a schimbat nici după 1 ianuarie. Tarabele sunt tot în fața Ocolului Silvic, comerțul cu haine vechi îi aduce în pragul disperării pe locuitorii străzii Unirii, care au depus noi sesizări pentru stoparea acestuia către Primărie (la 22 ianuarie 2015) și Poliție (26 ianuarie 2015), iar bișnițarii care vând din cutii de carton, direct de pe jos, sunt și ei la post! Toate acestea ne-au determinat să-i solicităm câteva lămuriri șefului pieței, Dan Ardelean, că a-l interoga pe primarul Domocoș despre promisiunile sale neonorate referitoare la subiect este mai greu...

Dan Ardelean recunoaște că situația comerțului cu haine second hand nu s-a schimbat deloc din toamna anului trecut, interlocutorul nostru declarând următoarele: "Cei care vin la noi din Oradea sunt de etnie romă, au foarte multă marfă; ce vând, bine, ce nu vând și este într-o stare proastă ne-o lasă și ne-o aruncă acolo, pe stradă. Aceasta-i problema, că, altfel, nu cred că aveam probleme cu cei de pe strada Unirii. Cei din Oradea vor fi mutați în Piața Obor. O să încerc să, nu știu, o să încerc să le fac contracte! Mi-aș dori foarte mult să le fac contracte!" Cât îi privește pe tarabagiii din proximitatea Ocolului Silvic, s-a schimbat schimbarea: acestora le vor fi prelungite contractele în aceeași locație. "Așa am discutat, așa mi s-a spus! Așa mi-a spus și domnul primar (Când și cum? Păi, nu-i arestuit? - n.n.), și domnul vice". Dan Ardelean ne-a edificat și asupra situației la zi a shopping-ului la carton: "Sunt doi cetățeni care vin de la Zalău sau de unde vin, nu știu. Acuma, i-am pus dincolo de terenul de fotbal, în parcarea de acolo. Nici acolo nu-i o soluție, că-i parcare și, automat, joia, le luăm locurile celor care vor să parcheze. Vedeți dumneavoastră, joia, în Beiuș, e o afluență foarte mare de mașini și le ocupăm locurile lor. Nu știu, o să găsesc o soluție. Și pe ăia, nu știu, am vrut să le fac contract, nu pot să le fac contract, îi taxez la zi". Rămași țuț în fața celor declarate de șeful pieței, i-am semnalat acestuia că unii tarabagii activează și în alte zile, mai ales marțea și sâmbăta, nu numai joia, când e zi de târg. Răspunsul interlocutorului nostru a fost prompt: "Ei plătesc doar patru joi (lunar - n.n.). O să mă duc să vedem cine sunt acolo, ce e cu ei. Eu tocmai mai înainte am ajuns, la ora 08.00. Mă duc imediat și vedem ce-i cu ei și lămurim situația". Noi zicem că, dacă nu ne putem "lămuri", să-i întrebăm pe beiușeni, care, cu siguranță, au sesizat același lucru și nu o dată, ci... săptămânal!

Promisiuni electorale neonorate

În concluzie, la Binș, niște comersanți de vechituri și unii bișnițari de haine la carton au, pare-se, controlul deplin asupra situației, aceștia lăfăindu-se pe domeniul public ca la ei acasă! Asta, în dauna liniștii unora dintre locuitorii urbei, contribuabili și ei, împotriva legii și în paguba bugetului local, aceștia neavând contracte, după cum recunosc chiar factorii responsabili de întocmirea lor. De ce se întâmplă toate astea la Beiuș, chiar nu înțelegem! De ce administrației locale i-or fi mai dragi acești bișnițari, care nu aduc niciun venit Beiușului - din moment ce n-au semnat contracte cu Primăria pentru comerțul lor, decât unii dintre concitadini, vă invităm pe dumneavoastră, cititorii noștri, să intuiți. Și, de parcă toată această daravelă nu era de-ajuns, piața este condamnată la stagnare și de promisiunile electorale. Prin octombrie anul trecut, în plină campanie electorală, primarul Adrian Domocoș anunța sonor începerea lucrărilor la noua hală pentru vânzarea cărnii și a produselor de carmangerie. Fundația a fost turnată pe repede-nainte, după care, ulterior scrutinului prezidențial, totul s-a oprit și-așa a rămas până în prezent. De ce? Iarăși nu înțelegem: vremea e bună, hala urmează a fi construită din panouri de tablă, cu care se poate lucra aproape în orice condiții meteorologice, iar bani ar trebui să fie, deoarece Dan Ardelean s-a străduit să mărească veniturile pieței, acestea ridicându-se, în 2014, la 540 de mii de lei! Mai interesant e că nici șeful Ardelean nu știe, acesta admițând că lucrarea începută în octombrie, în timpul campaniei electorale: "S-a oprit după. Nu cunosc. Dumneavoastră puteți să filmați, se vede". Cât despre existența materialelor necesare reluării construcției, acesta a fost tranșant: "N-am cunoștință de așa ceva". Ce-ar mai fi de spus? Unora, le-am striga, cu speranță: "Cine are urechi de auzit, să audă!" Altora, le-am zice, cu dezgust: "E foame de bani, e foame de bani, băieți!/Lumea tre' să știe ce fel de băieți sunteți".