Zilele trecute, la o oră când soarele proiecta o lumină binefăcătoare peste viaţa urbei, nu-ţi venea să crezi că lângă tomberonul de gunoi din spatele blocului 19/A, de pe strada 1 Decembrie, se află un om care şi-a mutat domiciliul aici. Takacs Laszlo, de 53 de ani, din Oradea, şi-a făcut un culcuş din frunziş, iar în loc de plapumă, se acoperă cu folie de polietilenă pe care o înfăşoară după corp noaptea. Toţi locatarii din blocuri povestesc ce viaţă grea are omul. Cine ştie de când nu s-a spălat. Întrebat câţi ani are şi de ce doarme pe stradă, a răspuns ferm că-l cheamă Takacs Laszlo şi nu are pe nimeni. Nu are nici familie, nici casă pentru că locuinţa pe care a avut-o pe strada Primăriei a vândut-o, soţia a decedat, iar copiii l-au părăsit. A muncit o viaţă întreagă căruţaş, efectuând diferite transporturi prin oraş. Nu are pensie, trăieşte din ce adună de prin tomberoane şi vinde fier vechi, dacă mai găseşte. "În fiecare dimineaţă, zicea Laszlo, şi dacă plouă, şi dacă ninge, răsăritul soarelui mă prinde scormonind prin gunoaie, scoţând lucruri, uneori găsesc un şurub, o jucărie stricată, strâng totul cu mult sârg, apoi le duc pe unele la piaţă, pe altele la achizitorii de fier vechi pe strada Oneştilor". Cu sprijinul ASCO beneficiază de un ajutor social de 890.000 lei vechi lunar, dar sigur că aceşti bani la oraş nu-i ajung să trăiască decent. Întrebat dacă copiii pe care i-a crescut îl ajută cu ceva, acesta a răspuns că nici măcar nu le cunoaşte adresa. După câte se vede, acest om este bolnav şi singur, dar sunt de tras nişte concluzii, că nu întotdeauna copiii înseamnă garanţia unui sprijin la bătrâneţe. Până nu demult, acest om era văzut ducându-şi zilele şi nopţile printre conductele de pe str. W. Shakespeare. Între timp, în această zonă s-a făcut curăţenie, boschetarii au fost trimişi de aici, printre care şi Takacs. Oricum, primăria nu ar trebui să rămână indiferentă faţă de soarta unor oameni care nu au un acoperiş deasupra capului şi nici nu au pe nimeni la bătrâneţe, cum este şi cazul acestui om, care doarme lângă tomberonul de gunoi acoperit cu o folie de polietilenă, pe orice vreme. Recuperarea lor, chiar dacă nu fizică şi nu în totalitate, poate fi cel puţin de ordin psihic, cu o speranţă în mai bine.