Dacă vara trecută, la Neptun, preşedintele Traian Băsescu şi premierul Călin Popescu Tăriceanu se legănau tandru pe acelaşi ring de dans, anul acesta n-au apucat să se relaxeze decât într-o cursă cu elicoptere, spre îngrijorarea naţiei care le-ar dori, recunoscătoare, o vacanţă comună pe o insulă pustie. Imediat după 1989, reclamele care tăiau brutal firul epic al poveştilor de celuloid erau înjurate de români, care aşteptau la unison, cu sufletul la gură, ultima împuşcătură. Oamenii s-au adaptat însă repede, iar exclamaţia "v-am prins vrăjitoarelor!" a generat curând un reflex pavlovian care-i exila benevol la bucătărie, pentru pauza de fumat. Din păcate, şi după 16 ani, politicienii autohtoni n-au asimilat lecţia capitalistă. Nici măcar în telenovele, manualele de căpătâi ale oricărui om de stat dâmboviţean care se respectă, nu pot exista numai puncte culminante. Momentele subiectului presupun rupturi de ritm, surprize sau, mai recent, pauze publicitare. Nici o gospodină nu poate emula cu ubicuitatea lacrimogenă a şefului statului pe care, de la Stolojan la Holocaust, via Afganistan, orice îl face să plângă. Din păcate, muritorii de rând nu pot trăi în ritmul extrem pe care politicienii români şi-l asumă. De dragul acestora, păstorii neamului ar trebui să-şi tempereze sprintul solitar şi eteric. Potrivit Discovery, toate mamiferele au, în manualul de utilizare, numai un număr limitat de bătăi de inimă. În plus, oameniii normali au nevoie de diversitate şi nu suportă, din spiritul de conservare al propriei micimi, personajele strivitoare şi perfecte. De pildă, ei apreciază că la umbra lui Ceauşescu a putut să crească Iliescu, care, la rândul său, i-a creat pe Stolojan şi pe Năstase, după cum sunt bucuroşi că Ciuvică e moştenirea lui Constantinescu. Monştrii sacrii ai prezentului nu lasă însă nimic în urmă. Udrea, Boagiu şi Mantale sunt doar excepţia care confirmă regula. În schimb, Turcan nu se simte prea bine în PNL, iar Guşă a fost nevoit să-şi creeze propriul microsistem. Mai mult, o pornire firească ce derivă din contabilizarea inconştientă a frustrărilor personale îi îndeamnă pe cetăţenii conformişti să caute defecte în cei pe care nu-i pot egala. "Trebuie să fie ceva ciudat cu el, poate îşi simte, nostalgic, şuviţa tăiată ca pe un membru amputat; poate dragostea neîmpărtăşită faţă de motoare îl face să se ambaleze!". Dar asta e condiţia omului superior, care se dedică binelui comun... Adriana Săftoiu şi Oana Marinescu ar trebui să-şi convingă şefii să plece la odihnă. Mai ales după cât s-au sacrificat! Şi pauzele publicitare sunt utile. Poate că Băsescu şi Tăriceanu sunt dezinformaţi, dar în România există copii de 16 ani care nu au prea văzut la Telejurnal tăindu-se panglici oficiale!