Un eveniment editorial aparte a întregit, în aceste zile, peisajul cultural al urbei de pe Crișul Repede. Este vorba despre lansarea cărții „Episcopii ortodocși ai Oradiei”, al cărei autor este preotul bihorean Ioan-Aurel Bolba, slujitor al altarului zeci de ani lângă Mangalia, pe litoralul Mării Negre. Evenimentul a avut loc miercuri, 29 martie, în Sala „Florica Ungur”, și a fost organizat de Filiala Bihor a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România.

 

Apreciat slujitor al altarului și scriitor

Manifestarea a fost deschisă de Dinicu Braghină, președintele filialei Bihor a UZP, după care a luat cuvântul colegul nostru, profesorul și jurnalistul Nicolae Răcuciu, din Aleșd, inițiatorul și coordonatorul evenimentului.

„Am avut prilejul, până acum, să prezentăm cărți de versuri și proză ale unor scriitori consacrați, dar și ale unor scriitori amatori, proveniți din domenii mai puțin literare, dar pasionați și autodidacți, dascăli și medici. Azi, lista lor se completează cu un preot care, pe lângă calitatea de slujitor al altarului, a primit de la Dumnezeu și harul de a împărtăși, prin scris, aspecte de viață”, a spus profesorul Nicolae Răcuciu.

„Părintele Ioan-Aurel Bolba este un vajnic și apreciat slujitor al altarului, care nu s-a limitat cu harul duhovnicesc, ci și-a pus în valoare și capacitatea intelectuală cu care a fost înnobilat de la Dumnezeu, precum și calitățile cărturărești. Meseria de scriitor și-a etalat-o în mai multe cărți, ceea ce îi conferă statutul de scriitor profesionist”, a mai spus profesorul Nicolae Răcuciu.

Părintele Ioan-Aurel Bolba s-a născut la 26 august 1946, în orașul Vașcău, județul Bihor, fiind licențiat al Facultății de Teologie Ortodoxă din București, autor al mai multor articole, studii, lucrări și cărți: „Jurnal francez de vacanță” - Editura „Metafora”, Constanța, 2003; „Sejur în insula de smarald” - la aceeași editură, 2004; „Figuri luminoase de ierarhi și preoți cărturari” - vol. I și II, 2006, 2007 și „Episcopii ortodocși ai Oradiei”, 2008, toate trei apărute la Editura „Ex Ponto” din municipiul Constanța. Au urmat cărțile „Patriarhii României” - Editura „Ex Ponto”, 2010; „Sejur de toamnă la Kușadasi” - Editura „Metafora”, 2010; „Vacanță în Corfu” - Editura „Metafora”, 2011 și „Pelerin în Țara Sfântă” - Editura „Callas Print”, Mangalia, 2012”.

 

O carte cât o istorie…

„Episcopii ortodocși ai Oradiei”, ediția a II-a, adăugită și revizuită a apărut la „Editura Ex Ponto” din Constanța.

„Prima ediție, din 2008, a cărții nu era completă, pentru că nu-l trecusem pe Preasfințitul Dr. Sofronie Drincec, întrucât avea puțină vreme de când era ierarh aici, la Oradea, și am zis să mai treacă niște ani. Astfel, în anul 2015, și cu ocazia celor 320 de ani de la prima atestare documentară a primului episcop Efrem Banianin prin părțile acestea ale Oradiei, a apărut ediția a II-a, adăugită și revizuită”, a declarat pentru CRIȘANA părintele Ioan Bolba. Cartea este (re)scrisă cu multă seriozitate, maturitate și discernământ duhovnicesc, precum și cu multă acribie și acuitate în privința datelor istorice și biografice ale celor șapte ierarhi, de pie memorie și vrednică admirație.

Cel dintâi episcop ortodox cunoscut cu numele, Efrem Banianin, este pomenit, în documentele vremii, în contextul politico-social creat în urma desfiinţării Paşalâcului turcesc de la Oradea, de către trupele habsburgice (1692), când se aminteşte despre faptul că în Oradea reprezentanţii coroanei habsburgice nu au aflat niciun episcop catolic, ci doar unul „schismatic” (ortodox). Este vorba despre episcopul Efrem Banianin, care îşi avea reşedinţa la Velenţa, acolo unde se afla şi o biserică ortodoxă, de altfel, străvechea catedrală episcopală până în anul 1920, care dăinuie şi azi.

Următorul episcop ortodox amintit în documente este Petru Hristofor, care a venit la Oradea în anul 1708 cu scrisori de recomandare din partea episcopului Antim Ivireanul. În perioada 1708-1712, acesta a desfăşurat o activitate de decalvinizare şi decatolicizare a parohiilor din zona Beiuşului care au avut de suferit cel mai mult de pe urma campaniilor prozelitiste.

Odată cu plecarea lui Petru Hristofor, Eparhia Oradiei nu a mai avut episcop propriu timp de mai bine de două veacuri (până în anul 1920), ajungând sub oblăduirea episcopilor sârbi, iar mai târziu români, ai Aradului. Trebuie precizat faptul că Episcopia Oradiei nu s-a desfiinţat prin vreun rescript imperial şi nici nu a fost anexată ca teritoriu la Eparhia Aradului; ea a rămas pe mai departe ca episcopie cu scaun vacant a cărui locotenenţă era asigurată de către episcopii de la Arad şi care era condusă din punct de vedere administrativ de un Consistoriu (Consiliu) eparhial. Episcopii de la Arad oficiau hirotoniile şi sfinţirea bisericilor, a antimiselor şi se îngrijeau de procurarea Sfântului Mir, dar în privinţa problemelor administrative ei erau reprezentaţi de către un vicar (namestic), mai apoi acesta era arhimandrit şi mai târziu protopop, care era implicit şi preşedintele Consistoriului şi locuia la reşedinţa de la Oradea-Velenţa. 

„Ultima dată a fost numit aici superior al Consistoriului, care își avea sediul la Oradea-Velența protosinghelul Vasile Mangra. După câțiva ani, va fi ales mitropolit al Ardealului, și în locul lui este numit arhimandritul Roman Ciorogariu, un om deosebit, un gazetar de mare clasă, un patriot extraordinar. Înainte de a fi adus la Oradea, fusese directorul Institutului Teologic-Pedagogic din Arad. El s-a luptat aici, la fel ca și ceilalți dinaintea lui, și astfel, în anul 1920, după promisiunea Regelui Ferdinand, s-a dat decretul pentru reînființarea Episcopiei Oradiei. Un an mai târziu, în 1921, a avut loc înscăunarea lui Roman Ciorogariu ca primul episcop după aproape 200 de ani de absență”, a mai spus părintele Bolba.

După moartea episcopului Roman Ciorogariu, în scaunul Episcopiei Oradiei a urmat dr. Nicolae Popovici, profesor de Dogmatică şi Apologetică la Academia Teologică din Sibiu.

Succesorul episcopului Nicolae Popovici în scaunul episcopal al Oradiei a fost desemnat, după mai bine de un an de la vacantare, la 11 noiembrie 1951, în persoana arhimandritului Valerian Zaharia. I-a urmat în scaun, ca cel de-al patrulea ierarh al Episcopiei Oradiei, dr. Vasile Coman, ales în această demnitate la 13 decembrie 1970 şi înscăunat, în Biserică cu Lună, în 1971.

„În urma lui, pentru că se îmbolnăvise, a fost adus ca vicar aici prof. dr. Ioan Mihălțan. Îi plăcea mereu să spună „Eu sunt preotul de la țară, pentru că el era de loc din Ohaba, judțul Alba. Pentru că s-a îmbolnăvit și el, după episcopul Ioan, vine ca ajutor Preasfințitul dr. Petroniu Florea, arhiereu-vicar, care, în cele din urmă, va fi numit la Sălaj. În timpul cât mai era vicar la Oradea, este adus de la Gyula actualul episcop, dr. Sofronie Drincec, care este și astăzi, un episcop „de marcă”, întrucât este foarte titrat, vorbește aproape la perfecție șapte limbi, are studii foarte multe. Mai întâi a făcut Facultatea de Medicină din Timișoara, iar pe urmă, Cel de Sus l-a luminat și l-a îndreptat spre preoție”, a concluzionat părintele Ioan Bolba.