În săptămâna dintre Crăciun şi Anul Nou, în toate satele, cetele de flăcăi se pregătesc de "urat". Pe înserat, în ajunul anului, sunt aşteptaţi să apară "Ursul", "Capra", "Mascaţii", "Turca" etc. Faptul că aceste obiceiuri se practică la cumpăna dintre ani este justificat de simbolistica zilei de 31 decembrie, care, în gândirea populară, reprezintă data morţii, dar şi a renaşterii ordinii cosmice. Structura ceremonială a obiceiurilor este plină de forţă şi vitalitate. Muzica şi dansul alcătuiesc un spectacol unic. Vorbe frumoase, pline de prosperitate şi belşug sunt adresate de cetele care vin cu "Pluguşorul" fiecărei gospodării. Ca o incantaţie magică, textul urării se transmite din tată în fiu şi nu există român să nu-l cunoască. Tot ajunul Anului Nou prilejuieşte practicarea anumitor acte misterioase, care încearcă să prospecteze viitorul. Unul dintre obiceiuri, "Vergelul", este un prilej de sărbătoare la care participă mai ales tinerii necăsătoriţi şi părinţii acestora. Cei care fac "Vergelul" doresc să afle ce le rezervă noul an, mai ales dacă şi cu cine se vor căsători. Personajul cel mai de seamă este "Vergelatorul", care urmează să "prorocească viitorul". Ajutându-se de două vergele de la războiul de ţesut, acesta bate în marginea căzănelului, intonând o incantaţie. Obiect după obiect, este scos din apă la cererea participanţilor. Tălmăcirea sensului obiectului este simplă: inel - nuntă, ban - bogăţie, pieptene - bărbat colţos, cuţit - ceartă, piatră - căsătorie amânată etc. După aflarea răspunsurilor, trişti sau plini de speranţă, cu toţii se adună în jurul căzănelului, din care apa a fost înlocuită cu vin, şi petrecerea începe. Când se apropie miezul nopţii, către Noul An, ţăranii obişnuiesc să prevadă cum va fi vremea în anul care vine. Se folosesc de foile unei cepe mari, pe care le desprind şi le aşază în ordine, numindu-le după lunile anului. În fiecare dintre ele pun puţină sare. A doua zi, de Sfântul Vasile, se va verifica cât lichid a lăsat sarea topită în fiecare foaie. În acest fel se va şti (pentru că în mod misterios cantităţile sunt diferite) dacă va fi secetă sau ploaie şi în ce lună anume. Prima săptămână din ianuarie este marcată de două sărbători creştineşti importante: Botezul Domnului (Boboteaza), pe 6 ianuarie, şi Sfântul Ion, pe 7 ianuarie. Toţi românii se duc la biserică de Bobotează, pentru a lua apa sfinţită, atât de necesară pentru tămăduire şi purificare. În oraşele şi satele aşezate pe maluri de ape, tinerii se întrec să scoată la mal crucea aruncată de preot în apa îngheţată. Cel care va reuşi va avea parte numai de bine.