Mâine, 25 decembrie, creştinii din toată lumea sărbătoresc Naşterea Mântuitorului. Aceasta pare a fi prima sărbătore specific creştină, dedicată lui Iisus, deşi nu este la fel de veche ca Paştele sau Rusaliile. În Ajunul acestei mari sărbători a bucuriei şi speranţei, femeile din Ardeal, Bucovina sau Muntenia, se pregăteau temeinic, prin diverse ritualuri, pentru a avea un an îmbelşugat.

Deşi sărbătorită în toată lumea creştină, Naşterea Domnului era celebrată deosebit de creştinii din Apus şi de creştinii din Răsărit. Conform calendarului creştin ortodox, în Apus, cel puţin din sec. III, Naşterea Domnului se serba, ca şi azi, la 25 decembrie, potrivit unei vechi tradiţii. În Răsărit, prin a doua jumătate a secolului IV, Naşterea Domnului era serbată în aceeaşi zi cu Botezul, în data de 6 ianuarie. În realitate, însă, singura diferenţă între Orient şi Occident are legătură cu solstiţiul de iarnă, pe care orientalii îl aflau după vechiul calcul egiptean, în 6 ianuarie, pe când Apusul a recalculat data, fixând-o în funcţie de când era solstiţiul în vremea lui Hristos şi fixând data naşteri, astfel, la 25 decembie. În ceea ce priveşte modul sărbătoririi, ziua Naşterii Domnului era prăznuită cu mare solemnitate, ca şi astăzi. În plus, în ziua precedentă se ajuna (obicei existent încă din sec. IV), se făcea slujba în cadrul căreia se botezau catehumeni şi se citeau Ceasurile mari sau împărăteşti.

În ce priveşte credinţele şi obiceiurile populare din România, legate de această mare sărbătoare, se pot observa diferenţe de la o regiune la alta. În Bucovina există credinţa că nu este bine să ai lucruri împrumutate pe durata Sărbătorilor de Iarnă. În ziua de Ajun, femeile ies în livadă cu mâinile pline de aluat şi ating fiecare pom pentru ca acesta să fie roditor. De asemenea, ele pregătesc 12 feluri de mâncare în dimineaţa Ajunului. În Muntenia, femeile se scoală înainte de răsăritul soarelui în Ajun şi aruncă spre răsărit mâncare păsărilor, pentru ca acestea să nu le mai strice peste an seminţele din grădină. În Moldova, în Ajun femeile dăruiesc două turte, una feciorilor care îngrijesc vitele, şi alta animalelor.

Cel mai frumos obicei din Ajunul Crăciunului, care s-a păstrat şi astăzi, în toate regiunile, este cel al colindatului. De la Chişinău, unde se umblă cu Căluţul, Capra şi Steaua, până în inima Transilvaniei, unde se folosesc două texte, unul de colindat şi unul de urat, copiii şi tinerii vestesc cu glasurile lor cea mai importantă sărbătoare a anului.