Cu prilejul Zilei Internaţionale a Persoanelor cu Dizabilităţi, ce se sărbătoreşte pe data de 3 decembrie, organizaţiile nonguvernamentale din Oradea, ce oferă servicii de asistenţă socială persoanelor cu handicap, s-au reunit pentru a marca această zi. Din păcate, o astfel de sărbătoare nu a stârnit interesul cuvenit, lăsând încă o dată să se înţeleagă că problemele cu care se confruntă această categorie de oropsiţi ai sorţii nu reprezintă nici un interes pentru comunitatea locală, oficialităţi locale, politicieni etc. Şansele acestor defavorizaţi de a se integra în comunitate au fost puse sub semnul întrebării, atât timp cât nu există servicii care să le ofere sprijin să iasă din casă. Un exemplu concludent în acest sens este cazul preşedintelui Asociaţie Deficienţilor Locomotori, Nicolae Rusu, care, în urma unui accident, şi-a fracturat un picior, şi mai bine de şase luni este izolat între pereţii apartamentului său situat la etajul I şi nu are posibilitatea să coboare nici până în faţa blocului. Înfiinţarea acestui servicu este o problemă stringentă, deoarece se ajunge să-i izolăm efectiv de restul lumii pe aceşti invalizi. Problema accesibilităţii celor cu handicap locomotor în majoritatea clădirilor este una dintre cele mai relevante probleme care îngrădesc dreptul persoanei la circulaţie şi nimănui nu pare să-i pese. "Un oraş mai ostil ca Oradea nici nu mai există. Eu nu pot să intru cu scaunul cu rotile într-o alimentară, iar clădirile în care funcţionează instituţiile publice nu sunt prevăzute cu rampe de acces, iar cele care sunt construite nu sunt funcţionale. Acum o sută de ani, clădirea Primăriei avea un lift, azi, însă, nimeni nu se mai gândeşte să-l repare", ne-a declarat Victor Schull, preşedintele Asociaţiei Duşmanii Hemiplegiei. Au mai fost puse în discuţiei acele facilităţi de care unii dintre ei nici nu se pot folosi: gratuităţile pe mijloacele de transport în comun, atât timp cât acestea nu sunt adaptate pentru accesul neîngrădit. În acelaşi timp, a fost remarcat existenţa unui cerc vicios din care aceşti defavorizaţi ai sorţii cu greu reuşes să scape: condiţiile descurajatoare de a urma o formă de învăţământ, greutăţile în găsirea unui loc de muncă şi implicit a câştigării independenţei financiare, toate acestea ducând la limitrea şanselor de a avea o viaţă de familie normală. La final de an, şi mai mult de An European al Persoanelor cu Dizabilităţi, ar trebui să culegem roadele unei campanii de sensibilizare a comunităţilor cu privire la nevoile acestei categorii. Din păcate, lucrurile nu s-au schimbat mai deloc în ultimul an, marea masă rămânând o categorie de defavorizaţi sociali, nivelul lor de trai nu a suferit nici într-un caz îmbunătăţiri, ba din contră. Concluzia finală a discuţiilor, la care au luat parte viceprimarul Oradiei, Rozalia Biro, directoarea Direcţiei Judeţene de Asistenţă Socială, Mirela Abrudan, consilierul judeţean, Doina Bunea, preşedinţii asociaţiilor şi fundaţiilor ce reprezintă personele cu handicap, a fost că e nevoie de iniţiativă, iar lipsurile financiare pot fi compensate prin mai multă bunăvoinţă atât din partea autorităţilor, cât şi din partea semenilor. În final, întreaga audienţă a asistat la un moment artistic, de pantomimă, susţinut de câţiva membri ai Asociaţiei Surzilor.