Numai un idiot poate să creadă că atunci când eşti adus cu mascaţii la PNA, audiat o noapte întreagă şi prezentat, a doua zi, judecătorilor, care îţi mai şi eliberează un mandat de arestare pentru următoarele 30 de zile, îţi mai arde de redactat "scrisori deschise" pe care să le trimiţi prin e-mail unei prese aservite. Şi totuşi, există unii şefi de gazete care se îndoiesc de inteligenţa propriilor cititori, atâţia câţi mai sunt, dacă îşi imaginează că o făcătură poate fi vândută ca "scrisoare deschisă" doar pentru că poartă o semnătură, fie ea şi a unui infractor. Arestarea lui Ioan Lascău, la mijlocul săptămânii trecute, a demonstrat că nimeni nu se poate situa, la nesfârşit, mai presus de lege. După ce, în prima parte a acestui an, a scăpat ca prin urechile acului de răspunderea penală pentru ingineriile financiare pe care le-a comis în calitate de slujbaş al statului, controversatul finanţist a şi crezut că l-a prins pe Dumnezeu de picior. A uitat, însă, că scoaterea sa de sub urmărirea PNA nu a fost, nici pe departe, similară cu eliberarea unui certificat de bună purtare. Sistemul mafiot pe care l-a patronat putea pune umărul la muşamalizarea unui dosar şi amânarea unei sentinţe dar nicidecum la trecerea definitivă sub tăcere a unei îndelungi activităţi infracţionale. Sfătuit de avocaţi şi de gaşca de ziarişti care îi ciuguleau din palmă, Lascău a trimis presei, în primăvară, din ruşinosul exil în care s-a refugiat, aşa cum îi stă bine unei foste cătane a Armatei Române, o scrisoare deschisă în care semnatarul s-a transformat, subit, din acuzat în acuzator. Curios este că, în cele câteva luni de libertate provizorie, între închiderea unor capete de acuzare şi deschiderea altora, mai hidoase, Ioan Lascău a uitat de trâmbiţata autovictimizare, preocupându-se doar să-şi pună fabuloasa avere la adăpost şi să-şi recapete jucăriile administrative pentru a putea tăia şi spânzura în voie. Când i s-a înfundat pentru a doua oară, aceeaşi gaşcă de acoliţi a hotărît să-i iscălească o nouă "scrisoare deschisă", fără să ştie că, de data aceasta, epistola va avea cel mult valoare de epitaf. "Preluată" integral de un săptămânal de şantaj, în laboratoarele căruia se pare că a şi fost redactată, scrisoarea atribuită lui Lascău nu este decât o amară compilaţie dintre unele paragrafe ale primei misive şi câteva articole publicate în presa locală, copiate direct de pe Internet. Expediată câtorva redacţii bihorene de la o cu totul altă adresă de e-mail decât arest@rahova.ro, singura la care Lascău ar fi avut acces în situaţia sa actuală, şi negată public chiar de către avocatul său ales, făcătura epistolară a avut însă darul de a-i "sensibiliza" la culme pe câţiva corifei ai condeiului şi creionului dermatograf. În timp ce unul dintre aceştia susţinea, cu mofturi de patriarh al presei de provincie, că nu crede în "bravajul parchetelor şi curţilor, în an electoral", ca şi cum din trei în trei ani ar trebui să închidem România şi să o oferim, pe tavă, mafioţilor de teapa lui Lascău, o alta reitera nişte neadevăruri demontate punct cu punct chiar în paginile publicaţiei la care este simbriaşă, fără să-i pese că autorii ultimei "scrisori deschise", din criză de timp şi lipsă de inspiraţie, i-au plagiat copios articolele cu tot cu greşeli gramaticale. Să fi uitat aceşti "avocaţi ai Diavolului" că şi încarcerarea lui Csibi Istvan a fost urmată de mici convulsii mediatice susţinute de "corul robilor" dintr-o parte a presei locale controlată de mafiotul harghitan? Sau poate PNA trebuia să-şi atârne cătuşele în cui, invocând semnificaţia electorală a anului 2004, şi să amâne până la calende demontarea unei întregi mafii instituţionale vasale unui "capo di tutti capi" judeţean, fie el Csibi Istvan, la Harghita, sau omologul său (ce-i drept, interimar, până la repatrierea titularului de drept al acestui post), Ioan Lascău, la Bihor...