*Sunt bani pentru sport, dar nu şi pentru cămine destinate vârstnicilor oropsiţi de soartă În 15 aprilie 2002, orădeanul Pop Dila Ioan a donat administraţiei locale un teren în suprafaţă de 3336 metri pătraţi (care valorează în jur de 2 miliarde de lei) cu condiţia ca în termen de 4 ani să fie ridicat un cămin pentru vârstnici, care să-i poarte numele. Anul trecut, Fundaţia Ruhama a încheiat un acord de parteneriat cu Administraţia Social-Comunitară Oradea (ASCO), care a devenit proprietarul terenului. Ideea de a construi căminul a prins contur în 19 mai 2003, când, după două luni de muncă, Fundaţia Ruhama, în parteneriat cu ASCO, a depus, spre obţinerea unei finanţări prin Programul Phare 2001- componenta "acces social", un proiect: "Centrul Social pentru Persoane Vârstnice Oradea". Din păcate, răspunsul primit de la finanţator a fost negativ. Înaintea acestui proiect a mai existat o "tentativă" de construcţie a unui cămin de bătrâni din donaţii şi sponsorizării, dar care a eşuat în cele din urmă. Cu toate acestea, cei implicaţi în proiect nu vor să se dea bătuţi. Totul a pornit din gestul binevoitor a unui om simplu, Ioan Pop Dila, care, ajuns la o anumită vârstă, a dorit să facă ceva pentru semeni săi năpăstuiţi de soartă, în special pentru persoanele în vârstă care au rămas fără casă din diverse motive. La un an după întocmirea actului de donaţie, Consiliul Local Oradea a parafat acordul de parteneriat între Fundaţia Ruhama şi ASCO, în baza căruia fundaţia a solicitat finanţarea proiectului. Tina Daragiu, coordonatorul serviciilor sociale din cadrul Fundaţiei Ruhama şi coordonatorul proiectului pentru vârstinici, ne-a declarat: "Evaluarea proiectului a durat 6 luni, din luna mai până în noiembrie 2003. În această perioadă cu toţii am aşteptat cu sufletul la gură verdictul finanţatorului, care însă a fost negativ. Nu ne-am aşteptat la aşa ceva. Ne-am pus mari speranţe că va primi ?undă verde? şi vom putea demara lucrările. În răspunsul primit de la finanţator se precizează că ?proiectul nu este suficient de relevant pentru a fi finanţat?, fără a invoca un motiv anume. Ne este greu să ne dăm seama ce s-a întâmplat, cu atât mai mult cu cât aceeaşi echipă care a întocmit proiectul respins de Pahare, a realizat şi proiectul similar ?Centrul Socio-Medical pentru Persoane Vârstnice" din Beiuş, care a primit însă finanţarea mult aşteptată." La nivel de ţară, fondurile Phare puse la dispoziţia organizaţiilor nonguvernamentale pentru componenta "acces social" au însemnat 1 milion de euro. Valoarea proiectului se ridica la 150.000, la care se adăuga contribuţia de 15.000 euro a administraţiei locale. Din cele 150.000 de euro, 100.000 euro era valoarea destinată construcţiei, care însumează o suprafaţă de 400 metri pătraţi şi în care puteau fi găzduite 30 de persoane vârstnice, restul sumei era destinată pentru diverse facilităţi, utilităţi şi extinderea serviciilor publice de asistenţă la domiciliu. La finalizarea lucrării, trebuia să se creeze o instituţie care urma să fie subordonată autorităţii locale, cum ar fi de pildă regimul "cantinei sociale". Fundaţia Ruhama are deja o oarecare experienţă în domeniu, datorită faptului că a pus în aplicare un serviciu de asistenţă socială la domiciliu, de care beneficiază, în prezent, circa 50 de persoane vârstnice. Speranţa moare ultima... Ioan Pop Dila ne-a mărturisit că fost extrem de dezamăgit că proiectul nu a primit finanţare, dar, în acelaşi timp, îi este teamă de faptul că terenul ar putea să aibă o altă destinaţie: "Am dat terenul pentru bătrâni fără adăpost din tot sufletul. Nu vreau însă să se piardă. Dacă nu construieşte căminul o să-mi iau terenul înapoi. Eu aş dori şi m-am bucura ca Primăria să reuşească să contruiască acolo un cămin. Sunt doi ani de când am donat terenul autorităţii locale şi nici până la ora actuală nu s-a bătut măcar un ţăruş. Nu înţeleg cum se găsesc bani pentru arene sportive şi pentru parcuri, iar pentru acest cămin care ar fi de un real folos nu mai sunt bani la buget." În bunăvoinţa lui, Ioan Pop Dila ne-a spus că ar încerca şi soluţia strângerii de donaţii şi sponsorizării de la cetăţeni şi firme, care speră el că voi imita şi susţine gestul binevoitor. Tina Daragiu ne-a precizat că echipa este decisă să continuie lupta: "Deocamdată, avem câteva soluţii pentru ca proiectul să prindă contur: finanţări externe nerambursabile, din bugetul local, finanţări prin Programul Phare 2002 în care aplicantul principal va fi ASCO, construirea căminului prin colaborarea cu alte oraşe din ţările Uniunii Europene care au acces la fonduri nerambursabile şi prin intermediul Primăriei oraşului Alicante din Italia. Vrem ca proiectul nostru să fie realizat în cel mai scurt timp. Nu vom renunţa aşa uşor."