Astăzi, se împlineşte o săptămână de când campania electorală pentru alegerile prezidenţiale şi parlamentare din 28 noiembrie a început oficial. Spre surprinderea noastră, zilele s-au scurs, fără ca agitaţia tipică acestei perioade să se facă simţită. Şi nu numai că suntem văduviţi de vizionarea unor întrevederi televizate aprinse, dar nici măcar eternele afişe cu care ne-am familiarizat atât de mult nu şi-au făcut apariţia... Spre deosebire de alţi ani electorali, când partidele politice aşteptau cu sufletul la gură noaptea dinaintea primei zile de campanie electorală pentru a împânzi oraşul cu afişe, înspăimântate de gândul că termenul legal de 30 de zile este mult prea scurt pentru a cuceri electoratul, de această dată, avem parte de o campanie anostă, care nu ne mai oferă "spectacolul" cu care eram aşa de obişnuiţi. În mod inexplicabil, mulţi dintre politicienii noştri au intrat parcă într-o stare de letargie, care nu le permite să se preocupe nici măcar de propria imagine, darămite de alte aspecte atât de importante în momente cheie pentru viitorul lor politic. Cu excepţia Alianţei DA PNL-PD, care a înţeles că mesajul candidaţilor săi trebuie să fie transmis electoratului orădean şi prin intermediul afişelor, nici un alt partid parlamentar nu a găsit oportun să investească în această modalitate de publicitate electorală. Probabil, directorii de campanie ai acestor formaţiuni au impresia că se bucură de prea multă notorietate ca să mai arunce banii şi în această direcţie. Astfel, în timp ce partide cu pretenţii ca PSD, PRM, UDMR au ales să-şi ţină candidaţii ascunşi, preferând să-i "etaleze" doar pe micile ecrane (şi asta la ore târzii din noapte, când orădeanul epuizat de atâtea ore de muncă abia aşteaptă să pună capul pe pernă), am avut surpriza să constatăm că nu acelaşi lucru poate fi spus despre anumiţi candidaţi la funcţia supremă în stat, creditaţi cu puţine şanse, care au uzat de această practică, oricât ar fi ea de costisitoare. Unii, însă, au ajuns la concluzia că, în loc să facă risipă de bannere, postere, pliante şi fluturaşi de tot felul, e mai indicat să găsească alte strategii, mai "viabile". Bunăoară, candidaţii la Camera Deputaţilor ai actualului partid de guvernământ declarau într-una din seri, în cadrul unei emisiuni la un post local de televiziune, că oamenii s-au săturat să vadă afişe, fapt pentru care au optat să se întâlnească cu alegătorul acasă la el, alegând, aşadar, să se deplaseze "din gospodărie în gospodărie". Procedând astfel, însă, liderii PSD au scăpat din vedere un aspect deosebit de important, şi anume acela că nu oricine este încântat de ideea să i se dea buzna în casă pe nepusă masă. Nu de alta, dar oricum efectele vizitei vor fi aceleaşi, şi în caz de victorie, şi de eşec: adică nule. Nimeni nu e atât de naiv să creadă că "notiţele" luate cu atâta sârg de candidaţi pe teren nu vor fi uitate undeva în colţul vreunui sertar, în cazul accederii în viitorul Legislativ. În aceste condiţii, credem că lipirea afişelor electorale este o opţiune mai bună decât o vizită la domiciliu. Nu de alta, dar o mutilare pe hârtie a chipului candidatului ar fi mai uşor de suportat decât una "live", venită din partea vreunui bihorean sătul de atâtea promisiuni şi atât de puţine fapte...