Din stradă, strategie pentru supravieţuire În zilele noastre, toată lume aleargă de ici-colo, cu un singur ţel: cum să facă un ban în plus, cum să o ducă mai bine. Dacă faci o plimbare printre blocuri, sigur o să întâlneşti şi vârstnici purtând pe cărucioare sau biciclete saci cu cartoane, PET-uri, fier, orice se poate valorifica la REMAT. Ce să facă pensionarii, când fericirea lor nu este decât o idee? Cu ce să plătească întreţinerea, curentul, celelalte cheltuieli din pensia "cu cifre astronomice urmate de multe zerouri, dar cu valoare aproape de zero"? Chiar şi 50.000 de lei sunt bineveniţi... Dacă alţii se pot considera norocoşi şi au bani mulţi, pe strada Oneşti, din Oradea, zilnic vezi bătrâni cu câte 8 kg de fier vechi sau 15-20 kg cartoane pe care le predau la achiziţii. V.I., de 60 de ani, din Oradea, a lucrat cândva ca tâmplar, acum este pensionar cu leafă mică. Se trezeşte de dimineaţă şi, împreună cu soţia, începe să strângă ambalajele de hârtie din faţa magazinelor de pe B-dul Dacia. Iar din curtea magazinului "Crişul", zilele trecute, la un singur transport, a reuşit să strângă aproape 50 kg cartoane. Plătite cu 1000 lei kg, înseamnă 50.000 lei, bani primiţi pe loc, fără impozitare. Cât e ziua de mare, are şanse de a câştiga 100.000 lei, cu care o mai scot cumva la capăt. În viziunea unora, această activitate este considerată josnică. Dar, iată că un gestionar de la REMAT spunea că sunt alţii care, din valorificarea deşeurilor de hârtie şi PET-uri, aducând cantităţi mai mari, încasează milioane de lei lunar. Cei mai mulţi, însă, sunt încântaţi dacă realizează 40-50.000 lei, pentru pâine. Fereşte-ne, Doamne, de mai rău! Situaţia nu este deloc roz pentru mulţi pensionari care o duc şi mai rău. Când unii, împinşi de sărăcie şi de foame, sunt nevoiţi să stea pe la trecerile de pietoni, în locuri aglomerate sau prin faţa bisericilor, cu pălăria în mână, la cerşit. Au sperat că la bătrâneţe le va fi mai bine, că vor avea un trai decent. Din nefericire, pe unii chiar copiii lor îi consideră o piedică şi îi aruncă prin aziluri, unde stau uitaţi de lume. Ţările occidentale acordă mai multă atenţie bătrânilor şi nu-i lasă pe drumuri, bătuţi de soartă, fără recunoştinţa pe care o merită. Este de aşteptat ca intrarea României în Uniunea Europeană să înlăture multe din suferinţele vârstnicilor, pentru care viaţa este încă un calvar?