Din peştera de la Vadu Crişului, Peştera de la Vadu Crişului a fost descoperită acum o sută de ani, în urma dinamitării blocului de calcar aflat deasupra cascadei, de către renumitul animator al turismului bihorean, Iuliu Czaran. Peştera a fost cercetată de multe personalităţi renumite, printre care şi Emil Racoviţă. La începutul secolului trecut, Peştera de la Vadu Crişului a fost una dintre cele mai frumoase şi intacte peşteri din Europa. În 1955, Academia Română o declară, împreună cu Defileul Crişului Repede, rezervaţie naturală. Un motiv în plus pentru ca, începând de ieri, Muzeul Ţării Crişurilor să găzduiască expoziţia intitulată "Peştera de la Vadu Crişului - aspecte speologice şi paleontologice?. Muzeul Ţării Crişurilor, din Oradea, găzduieşte, începând de ieri, expoziţia intitulată "Peştera de la Vadu Crişului - aspecte speologice şi paleontologice. Expoziţia, care este rezultat al săpărilor realizate de Clubul de Speologie Corsa Oradea, a fost iniţiată de dr. Zoltan Czier, cercetător ştiinţific. Peştera de la Vadu Crişului a fost descoperită în 10 noiembrie 1903, în urma dinamitării blocului de calcar de deasupra cursului pârâului de la frumoasa cascadă, de către renumitul animator al turismului bihorean, Iuliu Czaran. Anul trecut, atât în ţară, cât şi peste hotare, au avut loc o serie de manifestări cultural-ştiinţifice, legate de aniversarea a 100 de ani de la descoperirea peşterii (care are o vechime de 125 de milioane de ani). "În această expoziţie, se regăsesc aspecte legate de descoperirea peşterii, date privitoare la geologia zonei şi la importanţa ei paleontologică", le-a mărturisit muzeograful invitaţilor. Peştera a fost cercetată de multe personalităţi renumite, printre care şi de Emil Racoviţă. La începutul secolului trecut, Peştera de la Vadu Crişului a fost una dintre cele mai frumoase şi intacte peşteri din Europa. În 1955, Academia Română o declară, împreună cu Defileul Crişului Repede, rezervaţie naturală. De menţionat că depozitele cavernicole conţin numeroase resturi vertebrate fosile, mai ales oase de "Ursus spelaeus". "Ursul cavernelor", cum mai este denumit, a dispărut la sfârşitul ultimei perioade glaciare, în urmă cu 14.000 de ani. Un craniu al acestuia, care face parte din expoziţie, mai poate fi admirat în Secţia de Ştiinţele Naturii din cadrul Muzeului Ţării Crişului.