În timpul primului război mondial, pompierii militari descopereau, neutralizau, transportau şi distrugeau bombele de avion şi proiectilele de artilerie neexplodate. În timpul celei de-a doua conflagraţii mondiale, asanarea teritoriului unor localităţi şi zone din afara acestora a devenit o activitate teoretică şi practică de prestigiu, a cărei importanţă o situează în rândul celor cele mai reprezentative acţiuni de protecţie şi apărare a oamenilor. Astăzi, pirotehniştii din cadrul Protecţiei Civile au rămas să se lupte cu muniţiile neexplodate. Sub denumirea de muniţii sunt incluse cartuşele, proiectilele, rachetele, muniţia reactivă, torpile, mine, cartuşe de semnalizare, petarde, grenade, bombe şi orice elemente ale acestora încărcate cu substanţe explozive. Muniţiile neexplodate sunt încărcături de luptă explozive, incendiare sau toxice, rămase din al doilea război mondial, ca urmare a activităţilor militare desfăşurate pe teritoriul ţării. Există şi azi muniţii din primul război mondial complet ruginite, dar la care focoasele şi încărcătura explozivă funcţionează perfect. De asemenea, pe poligoanele unde se execută trageri de exerciţiu pot să rămână proiectile neexplodate. 15 - 20 % din muniţia lansată în timpul războiului nu a funcţionat la impact şi a rămas descoperită. Numai în perioada 1960-1990 au fost descoperite şi anihilate 2.615.897 de muniţii neexplodate. Bilanţul pierderilor umane cauzate de muniţiile descoperite în perioada 1970 - 1978 pe teritoriul României a fost de 57 de morţi, 44 de răniţii şi opt persoane mutilate. Dintre persoanele decedate, 28 au fost copii, alţi 20 au fost răniţi. Anul trecut, în România, s-au înregistrat două accidente în rândul populaţiei civile, în urma cărora au murit trei persoane, iar alte 14 au fost rănite, producându-se numeroase pagube materiale. În Bihor, a avut loc un singur accident. În anul 1987, doi fraţi, un băiat şi o fată, singurii copii ai unei familii din comuna Şuncuiuş, aflându-se cu oile la păscut, au găsit un proiectil neexplodat. Băiatul a încercat să demonteze focosul de la proiectil. Explozia a provocat moartea instantanee a băiatului şi rănirea foarte gravă a fetei, care a murit după câteva ore. Anul trecut, în Bihor, au fost găsite peste 200 de muniţii de război, majoritatea în Oradea, Băile Felix, Holod, Beiuş, Cefa şi Girişu de Criş. Se constată înmulţirea muniţiei găsite în depozitele de fier vechi. În urmă cu câţiva ani, în timpul unor lucrări de construcţie din zona fostului Ştrand Municipal, au fost găsite câteva proiectile. Chemat la faţa locului, locotent-colonelul pirotehnist Nicolae Petruş, din cadrul Protecţiei Civile Oradea, a încremenit când a aflat despre ce era vorba. Într-un şanţ săpat în acea zi, se puteau vedea câteva proiectile care arătau ca nou-nouţe, fiind curăţate de ploaia ce cădea şiroaie. O singură atingere a cupei excavatorului sau lovitură puternică de sapă ar fi fost de ajuns să arunce în aer totul pe o rază de câteva sute de metri. Cu atenţie sporită, proiectilele au fost ridicate şi transportate într-un loc unde au fost distruse. Un caz mai aparte a avut loc în urmă cu câţiva ani la Aleşd. O persoană a găsit, în timp ce culegea ciuperci, un proiectil de tun. A fugit la primul post de poliţie şi împreună cu unul dintre poliţişti s-au întors la faţa locului. Au ascuns proiectilul şi au plecat în oraş pentru a anunţa Protecţia Civilă. Când s-au întors, nici poliţistul şi nici persoana care găsise proiectilul nu au mai dat de acesta. Nu au găsit nici locul în care au ascuns muniţia. Cei de la Protecţia Civilă au chemat întăriri pentru căutare. Câteva zeci de persoane au întors pădurea cu susul în jos. Dar proiectilul parcă a intrat în pământ. Nu a mai fost găsit niciodată... Pirotehniştii nu sunt plătiţi pe măsura riscurilor la care sunt supuşi, deşi practică o meserie foarte grea, în care poţi să greşeşti doar o singură dată. De aceea, în 1949, autorităţile guvernamentale au hotărât acordarea unei prime egale cu 100 % din salariul lunar pentru personalul care lucrează nemijlocit la asanarea muniţiei nefuncţionale. Era imediat după război, iar pirotehniştii aveau mult de lucru. Acum, singurele prime pe care le mai primesc pirotehniştii sunt cele acordate pentru distrugerile de muniţie şi care nu depăşesc jumătate din salariul pe o oră...