În primele zile ale lui 2007, s-a vorbit, în egală măsură, atât despre deschiderea graniţelor Uniunii Europene, cât şi despre… haina preşedintelui. Gestul de la Sibiu al lui Traian Băsescu a reţinut atenţia şi pentru că este mai mult decât o simplă excentricitate de vedetă. E semnul că şeful statului a început în forţă un an decisiv pentru cariera sa politică şi pentru România următorilor şapte ani. O Românie care, acum, după câteva zile de euforie excesivă, se trezeşte la realitate. Aceeaşi realitate de dinainte de artificiile, concertele şi discursurile care au ţinut morţiş să ne facă să căscăm bine ochii la momentul istoric pe care l-am trăit. După prima ninsoare a noului an, sute de sate au rămas în beznă ori rupte de lume. Redeschiderea şcolilor, după vacanţa de iarnă, stă sub semnul întrebării în multe zone ale ţării şi depinde numai de Cel de Sus. Cum altfel, câtă vreme ministrul Educaţiei s-a îngrijit doar să-şi plimbe dosul cu ditamai limuzina de 60.000 de euro, în timp ce atâţia părinţi se gândesc cu groază la clasele îngheţate ce-i aşteaptă pe copiii lor? Pe şoselele care leagă staţiunile montane de restul ţării, mii de turişti blocaţi de troiene şi-au blestemat zilele, trăind un coşmar care le-a întunecat vacanţa de până atunci. Prin tot felul de colţuri de ţară, cete de ţigani ba îl fugăresc pe primarul care nu le dă ajutoarele sociale, ba pe cei de la Protecţia Copilului, veniţi să se ocupe de pirandele borţoase la nici 12 ani, care n-au altceva mai bun de făcut decât să dea cu tifla Europei, prin căpoşenia cu care ţin de tradiţiile lor. Ziare şi televiziuni aiurite îi dau întruna cu ieftinirile la produsele alimentare, iar prostimea cască gura, doar-doar o pica, în sfârşit, para mălăiaţă atât de aşteptată. Altfel, la ce bun integrarea? Puţini bagă de seamă că e vorba doar de alimentele din import, a căror intrare pe piaţa românească va scoate din joc mulţi producători autohtoni, nevoiţi a-şi închide porţile pentru că nu vor face faţă competiţiei. Şi mai puţini vor fi cei care se vor bucura de aceste ieftiniri, din moment ce e vorba, în general, de produse percepute ca fiind de lux de către omul simplu. Colac peste pupăză, nu ne făcu bine membri, că Europa ne şi taxă: prima tranşă din cotizaţia României la UE a şi fost livrată deja. Adică vreo 80 de milioane de euro, din cele 1,2 miliarde câte ne revin anual. Asta în vreme ce mult vehiculatele poveşti despre fondurile europene vor rămâne poveşti mult şi bine de acum încolo. Primii bani din fondurile structurale vor veni abia la finele anului, şi atunci doar… pe hârtie. Specialiştii atrag atenţia că lipsa de experienţă în întocmirea documentaţiei şi birocraţia naţională, respectiv cea de la Bruxelles, vor îngreuna serios accesul românilor la finanţările europene. Ne-am trezit, aşadar, din beţia Euro-Revelionului, şi-am dat nas cu acelaşi peisaj cenuşiu, având orizontul deschis doar celor ce vor să-şi tălpăşiţa de pe aici. Peste toate, însă, flutură haina preşedintelui - deopotrivă steag şi provocare, dovadă că avem de-a face cu un actor politic perfect, dar şi avertisment asupra orbirii ce-i duce, în politică, la pierzanie pe cei care, obişnuindu-se să fie adulaţi de mase, ajung să se încreadă prea tare în propriile puteri. 2007 e primul dintr-o suită de trei ani electorali: alegerile din primăvara aceasta, pentru euro-parlamentari, vor fi urmate în 2008, de alegerile locale şi de cele pentru legislativul naţional - fie la termen, anul viitor, fie, tot mai puţin probabil, anticipate, anul acesta. Jocul în forţă pe scena politică, în primii doi ani de mandat, a arătat că Băsescu se află într-o permanentă campanie electorală. Exact aşa cum trebuie să fie, de altfel, un animal politic abil. Iar debutul în noul an, cu discursuri meşteşugit pregătite şi băi de mulţime, la Bucureşti şi la Sibiu, reuşind, practic, să ia faţa mai sobrului Tăriceanu şi să monopolizeze prim-planul festivităţilor, inclusiv prin confiscarea invitaţilor europeni ai rivalului liberal - debutul acesta spectaculos, aşadar, culminând cu gestul de star de pe scena din Sibiu este menit să-i transmită intenţia de a limpezi apele în acest an decisiv pentru seria electorală ce începe. Înainte de orice, Băsescu vrea linişte pentru 2009: cursa prezidenţială trebuie să se desfăşoare pe o mare liniştită, pe care nu sunt posibile surprize. E de aşteptat ca, în vederea asigurării celui de-al doilea mandat - pentru care, deocamdată, nu are nici un rival - marinarul de cursă lungă să-şi pună la bătaie întreaga sa abilitate şi forţă. În această cheie privită, aruncarea hainei în public echivalează cu aruncarea mănuşii tuturor celor care ar putea încerca să-i stea în cale. Dincolo de politicieni, însă, preşedintele are de dat piept cu o provocare infinit mai mare: realitatea românească a rămas aceeaşi şi tinde să-i devină principalul adversar. Ei când îi va arunca mănuşa?