Astăzi, procurorii şi ofiţerii DIICOT Cluj se vor afla la Oradea, unde, împreună cu colegii lor bihoreni, vor încerca să descâlcească ghemul de interese care a făcut posibilă apariţia şi menţinerea pe piaţă a ediţiei locale a săptămânalului Gazeta, una dintre cele mai viguroase tentacule ale şantajului de presă pe care impostorii de la trustul omonim, împreună cu acoliţii lor din fruntea unor instituţii publice, l-au ridicat la rang de politică editorială. Semnalam încă din urmă cu trei ani coincidenţa suspectă a coabitării redacţiei Gazeta de Oradea în acelaşi sediu, situat în str. Madach Imre, nr. 2-5, apt. 12, cu una din multiplele firme la care primarul Petru Filip era acţionar, şi mă întrebam dacă nu cumva chiar primul gospodar al municipiului era unul dintre editorii controversatei publicaţii. Pe nimeni nu a interesat faptul că firma Investrom, la care avea participaţii firma Investmond, unde familia Filip era acţionar semnificativ, avea sediul social declarat la aceeaşi adresă, cu o singură excepţie: pe acţionarii editorului Gazetei, care, pesemne, îşi legitimau astfel toate demersurile punitive, invocând această conjuctură ca ultim argument al mercantilismului lor publicistic. Nimeni nu a sancţionat la vremea aceea uşurinţa cu care municipalitatea a înscenat procedura de închiriere, contra unui bacşiş de 4 milioane lei vechi pe lună, pe nu mai puţin de zece ani, a unui spaţiu aparţinând domeniului public, în suprafaţa de circa 70 de metri pătraţi, amplasat într-un imobil ultracentral, la kilometrul zero al Oradiei, pentru amenjarea viitoarelor "laboratoare ale crimei": cât mai aproape de potenţiatele victime, uneori chiar în coasta lor, şi la o aruncătură de băţ de clădirea Primăriei, acolo unde, nu de puţine ori, mercenarii presei bihorene erau văzuţi venind "să ia lumină". Cu toate acestea, deşi derizorie, chiria sediului ultracentral nu a mai fost încasată cu anii, debitele restante ale editorului Gazetei ridicându-se la peste 500 milioane lei vechi. Dar ce mai conta văduvirea bugetului public de încasarea acestor importante sume, când în paginile acestei publicaţii, primul ordonator de credite era ţinut în braţe, ridicat pe soclu, în timp ce adversarii săi politici, reali sau închipuiţi, sau cei care nu îi cântau în strună, erau făcuţi una cu pământul. Gavrilă Ghilea, Ştefan Seremi, Rozalia Biro, Florian Dacin, Florian Serac, Aurel Tărau, Kiss Alexandru sunt numai câţiva dintre cei împotriva cărora, de-a lungul timpului, s-au orchestrat adevărate campanii mediatice, menite să-i sensibilizeze peste măsură şi să-i înscrie pe lunga listă a plătitorilor unor taxe de protecţie. Un pomelnic pe care trebuia să mai figureze, pe lângă politicieni, şi prosperi oameni de afaceri, şefi ai unor instituţii publice, poliţişti, magistraţi, iar cei care refuzau "onoarea" de a băga mâna în buzunar pentru a îndestula conturile editorului, erau imediat linşaţi mediatic. "Cine nu-i cu noi e împotriva noastră!", părea să sune, apocaliptic şi marţial, principiul după care se călăuzeau editorii Gazetei, şi e uşor să deduci, răsfoind paginile de publicitate ale fiecărei ediţii, cine sunt cei care nu au rezistat şantajului, acceptând să-şi înscrie numele pe lista ruşinii. Dar oare sinecura acordării unui spaţiu ultracentral, care depăşea cu mult necesităţile reale ale unei redacţii mai mult virtuale, contra unei chirii simbolice, nu era tot o taxă de protecţie? Iar evitarea executării silite a rău-platnicului nu este o formă de abuz în serviciu în formă continuată? Am motive întemeiate să cred acest lucru, atâta vreme cât nici o altă persoană publică din Oradea sau judeţul Bihor, în afară de primarul municipiului, nu s-a bucurat de o mai mare imunitate şi de mai multă protecţie şi promovare din partea unor profesionişti ai şantajului de presă. Nici chiar ex-rectorul Maghiar, căruia, deşi a încercat să-şi mai spele din păcate cotizând sistematic la puşculiţa Gazetei, tot i se mai arată pisica în ajunul scadenţei zilei de plată. Dacă tot vorbim despre scadenţe, iată că a venit şi clipa în care trebuie completată nota de plată. Mai mulţi oameni de afaceri, politicieni, şefi ai unor instituţii publice vor descrie în aceste zile cu lux de amănunte în faţa procurorilor DIICOT modul în care s-a încercat "recrutarea" lor pe "lista ruşinii". Dar pentru a desluşi până la capăt infernalul mecanism al terorii, procurorii trebuie să îi audieze nu numai pe cei care au fost blamaţi în paginile Gazetei, doar doar vor ceda santajului, ci şi pe cei care, de-a lungul timpului, s-au bucurat de o nemeritată protecţie şi promovare, de pe urma cărora au cules foloase la fel de necuvenite ca şi cei care le-au acordat-o…