O recentă hotărâre a Guvernului de la Budapesta de a despăgubi numai persoanele dispărute pe teritoriul unguresc, omorâţi, deţinuţi sau deportaţi, este o bătaie de joc, deoarece se ştie că aceste orori s-au comis şi în Ardeal, cu acordul nemijlocit al conducătorilor Ungariei horthysto-fasciste. Vorbim aici despre daune morale, deposedări de bunuri, confiscări de averi ale românilor, crime abominabile, înfiorătoare, groaznice, asupra populaţiei paşnice româneşti. Şi acum, după 65 de ani, vecinii unguri se fac că nu aud nemulţumirile celor de la care au luat averile, nu numai ale evreilor, ci şi ale românilor. Pentru a nu fi acuzat de superficialitate, voi prezenta cazul unui român din Tărian, pe nume Barna Alexandru, de la nr. 154: "Eram gestionar la Cooperativa sătească, plătisem şi o garanţie materială, fapt ce figurează în arhivele fostului Centrocoop. Când au intrat trupele horthyste în septembrie 1940 în satul Tărian, toţi locuitorii unguri minoritari, femei şi bărbaţi, i-au întâmpinat pe soldaţii horthyşti cu flori, steaguri ungureşti confecţionate peste noapte, cu eşarfe şi cu aclamaţii. Românii majoritari s-au abţinut, nu aveau de ce să se bucure. Ca răsplată, autorităţile ungureşti instalate la putere au alungat din sat învăţătorii, pe preotul satului, i-au dat afară pe toţi funcţionarii români, au confiscat bunurile din cooperativă şi l-au scos în stradă, fără drept de apel, pe gestionarul Barna Alexandru, împreună cu cei şase copii ai săi. Ba mai mult, a trebuit să se ferească din vizorul bandelor de unguri, care au omorât 18 români, ascunzându-se într-o pivniţă situată pe o altă stradă, împreună cu soţia sa, Floarea, şi cei şase copii: Ambrozie, Traian, Felicia, Aurora, Livia şi Lexu. Sute de români au păţit acelaşi lucru, fără să fie despăgubiţi nici astăzi. Ungurii s-au spălat pe mâini, despăgubind până în prezent numai "potcoavele cailor". Vorba se potriveşte. Şi mai dureros este că reprezentanţii actuali ai guvernului de la Budapesta, sub masca purtătorilor adevărului aşa-zis istoric, încearcă să înfrumuseţeze politica promovată de regimul de dictatură horthysto-fascistă, prezentând drept "patriotică" poziţia lui Horthy, să absolve regimul horthyst de crimele şi abuzurile împotriva poporului român. Guvernanţii noştri, justiţia, SRI au dormit în cizme. Ar trebui, mai degrabă, să arate conducerilor organismelor internaţionale că ceea ce face UDMR, ungurii, în general, conduce la slăbirea forţei de rezistenţă a naţiunii, la distrugerea coeziunii. Dacă parlamentarii români majoritari s-ar fi debarasat de "sprijinul" fals al UDMR şi erau interesaţi şi de altceva în afară de afacerile personale, ungurii nu ar fi avut astăzi îndrăzneala să ceară autonomie pe criterii etnice şi să depună de Ziua României, la Cluj Napoca, o coroană împodobită cu crini şi panglici negre...