În data de 27 aprilie, scriitorul Alexandru Sfârlea, membru al Uniunii Scriitorilor din România, se afla în parcul Salca, cu bicicleta, după ce consumase o cantitate apreciabilă de alcool, după propria sa afirmație.

Scriitorul susține că se află într-o gravă depresie, din pricina faptului că este în curs de pierdere a vederii, iar acolo, în parc, a căzut de mai multe ori, încercând să urce pe bicicletă. În email-ul transmis redacției Crișana, el scrie că „cei din jur au râs de el și l-au batjocorit, apoi cineva a sunat la poliție, care l-a dus la Spitalul de Neuropsihiatrie nr. 6, Pavilionul 1, parter”.

El relatează în continuare: „Sigur că scriitorul, auzind asta, a avut manifestări de revoltă și de opoziție, pentru că el avea dureri la umărul stâng și la șoldul drept (de la căzăturile cu bicicleta) și ar fi trebuit dus la un alt fel de spital (sau trebuia să fie chemată o ambulanță!!). Pe cei care au provocat situația, poliția nu i-a deranjat cu nimic. Oare a fost corect așa?! E vorba că o să fie și amendat, tot el. Ceilalți rămân însă anonimi. Carevasăzică, dreptate socială!! La spital, Alexandru Sfârlea a fost legat de pat, de mâini și de piciorul drept, și lăsat așa toată noaptea.

Abia a treia zi, după ce i-am spus unei asistente să scrie numele Alexandru Sfârlea pe Google, ca să vadă acolo cine sunt, a venit doctorița și mi-a făcut formele de ieșire. Aș putea spune că toate astea s-au întâmplat din cauza depresiei, pentru că spectrul pierderii vederii este greu de suportat. Dar celelalte nedreptăți (ale poliției și din spital) cum sunt?! E clar că întrebările sunt retorice, iar suferințele mele, doar prilej de satisfacție becisnică și penibilă pentru adversarii literari și personali. Ultima mea carte este SensiaAlexandruSing. Oare cele două ce vor fi zicând? Pentru că oamenii vor rânji strâmb și disprețuitori. Halal să le fie...”